Domnule primar Turc, nu încetați să mă uimiți!

Bănuiesc, domnule primar, că v-a tresăltat inima de bucurie la vederea titlului de mai sus, de aceea trebuie musai să adaug: mă uimiți prin inadecvare la realitate. Vă spun sincer că am crezut că transformarea fostului Cinematograf 23 August în parcare a fost doar o scăpare a cuiva care e de curând instalat în fotoliul de primar și nu prea are experiență. La ce consilieri aveți, și ei lipsiți de experiență, am zis că e o eroare de viziune și comunicare, așa că v-am atras atenția. Apoi bistrițenii v-au arătat și ei că vă resping inițiativa, una evident complet nefericită. Și m-am bucurat că ați ascultat vocea urbei. Mi-am zis că sunteți pe calea cea bună, vă adecvați în sfârșit acțiunile la spiritul orașului. Se pare însă că dvs. ori nu înțelegeți în continuare mare lucru din ce are de făcut un ales local, ori decideți cu bună știință să ignorați și să faceți totul de-a-ndoaselea. Să vă explic la ce mă refer:
Ați convocat pentru săptămâna care vine o ședință extraordinară a Consiliului Local Bistrița, iar printre subiectele de pe ordinea de zi, care chiar par urgente, ați decis să includeți și o enormitate demnă de cineva care trăiește în Honolulu, respectiv propuneți ca numele Parcului Municipal din oraș să fie numit după cineva cu care n-are nici în clin, nici în mânecă. Citez de pe site-ul primăriei, unde e publicată ordinea de zi a ședinței din 20 octombrie: „Punctul 3: Proiect de hotărâre privind atribuirea denumirii „Parcul Regele Mihai”, Parcului Municipal Bistriţa“.
Domnule primar, ieșiți vă rog frumos din clădirea instituției, treceți de Biserica Evanghelică și faceți pe prima stradă la dreapta. După aceea, țineți-o tot înainte până vedeți verde în față. Acela e parcul orașului. Apoi deschideți ochii mari și citiți ce scrie pe statuia aceea enormă de la intrare, știți, statuia aceea care există acolo de când generația mea și generații dinaintea mea și de după mine au văzut lumina zilei. Cred că nu există tânăr sau adult din Bistrița care să n-aibă măcar o fotografie făcută la statuia lui Coșbuc, cel puțin la unul din următoarele evenimente din viața sa: când s-a înălțat prima dată pe două picioare, la prima întâlnire și la serenadele de final de liceu. Coșbuc e supraveghetorul de școală nouă și veche a tuturor perechilor de îndrăgostiți din oraș, a liceenilor cu skate, a bunicilor care vin cu nepoții la plimbare, a bicicliștilor și jogger-ilor care fac mișcare și a influecer-ilor de pe insta și tik tok, care, mai cu tupeu, i se cațără în poală. Coșbuc a fost martor la uralele care se auzeau pe stadion atunci când Gloria mai însemna ceva în fotbal sau când la Casa Armatei cânta fanfara. Înțelegeți domnule primar, Coșbuc a fost și este parte a familiei noastre, a bistrițenilor pentru care parcul e o parte importantă a identității. Iar acum dvs., la inițiativa cine știe cui, ne spuneți că aceea nu e casa lui? Că la intrare e alt nume de familie? Urmează să-l și mutați de acolo cumva, ca să punem semnul egal între numele parcului și personaj?
Mă întreb sincer, domnule primar, de unde vă vin ideile. Pentru că pare că ele sunt născute, și nu făcute, dintr-un puț al NEgândirii și totalei inadecvări. V-ați gândit să consultați oamenii înainte de a decide să puneți un nume complet nepotrivit parcului din oras? Vă ține cineva ostatic cu vreo harebaldă regală, cu vreun echer, v-a tăiat cineva netul, ați pierdut parola de la Facebook-ul Primăriei? Clipiți live de două ori și venim să vă salvăm!
Lăsați-i parcul lui Coșbuc, nu de alta, dar el a mai văzut primari venind și plecând. Și noi la fel!