Dr. Traian Gheorghe Dascăl – 75 ani

Medicul T.G. D., născut în Cristeştii Ciceului dar naturalizat, după absolvirea studiilor, la Năsăud, împlineşte pe 21 noiembrie 2013 vârsta de 75 ani. Venim în întâmpinarea acestui deosebit eveniment din viaţa omului supranumit „Mecena” al zilelor noastre, cu câteva aspecte din activitatea dumnealui. Înainte de toate trebuie să reamintim că, pentru activitatea şi acţiunile sale de protector al istoriei, culturii locale şi naţionale, mai multe localităţi au ţinut să-i acorde titlul de Cetăţean de Onoare (oraşele Năsăud şi Dej, comuna Uriu cu localitatea sa natală – Cristeştii Ciceului, localităţile Zagra, Maieru, Leşu, Chiueşti (jud. Cluj), Rebrişoara, Coşbuc, Lechinţa, Ilva Mare, iar pe 27 decembrie urmează să fie înnobilat şi cu titlul oferit de comuna Poiana Ilvei).
Redăm mai jos un elogiu adus sărbătoritului de către prof. univ. dr. Alexandru Rotaru – UMF Cluj-Napoca:

„Elogiu vocaţiei culturale şi patriotice a doctorului Traian Gheorghe Dascăl”

Dezvelirea, la 25 martie anul curent, a monumentului Lupa Capitolina la Gherla, oferit de dl. doctor Traian Gheorghe Dascăl, şi prin grija oficialităţilor acestui municipiu, mi-a prilejuit numeroase aduceri-aminte privitoare la personalitatea acestui Mecena al istoriei şi culturii plaiurilor someşene.
În 1953, când l-am cunoscut pe Traian Gheorghe Dascăl, eram colegi la Şcoala Medie Medicală din Cluj. Îmi amintesc că el avea un temperament reţinut, meditativ, contemplativ, aşezat. Preocupările lui extraşcolare erau oarecum diferite faţă de ale noastre. Mie însumi mi-a trezit o vie curiozitate prezenţa lui la aproape toate cultele religioase din Cluj, de la care povestea ritualurile şi nu de puţine ori reţinea şi interpreta partea melodică a lor. Avea o foarte bună memorie a cântului şi o plăcere nativă pentru muzica vocală, indiferent dacă ea era religioasă sau laică, cultă. Impresionant pentru un copil de la ţară a fost faptul că l-a atras muzica şi spectacolele de operă şi balet, audiind tot ce era cuprins în repertoriul Operei din perioada şcolară 1953-1957. Cânta arii din diverse opere şi ne povestea cu multă determinare scene din spectacole, astfel că mi-a stimulat şi mie interesul, încât am ajuns să fiu mereu părtaş cu el la un loc în picioare la „cucurigul” (balconul) operei.
În timpul studiilor universitare m-a ispitit şi l-am însoţit la cursurile de Istorie Ilustrată a Muzicii pe care le ţinea Prof. Merişescu la Casa de Cultură a Studenţilor.
Finalul studiilor universitare pentru Traian Gh. Dascăl nu a însemnat şi abandonarea „muzei Euterpe”. „Zăpăcit” de această muză, fascinat de arta monumentală şi pasionat de istorie, dr. Traian Gh. Dascăl a audiat cursuri ocazionale de Istoria Literaturii Române şi Universale la Universitatea din Bucureşti, cursuri de Teoria Muzicii la Conservatorul „Gh. Dima” din Cluj, cursuri de Istoria Artelor la Universitatea de Vest din Timişoara şi cursuri de Drept şi Arheologie la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi. Hobby-urile menţionate mai sus s-au corelat întru totul cu firea sa, dar şi cu obârşia lui din zona Văii Someşului Mare, arie geografică ce musteşte de istorie şi cultură, de frămîntări care au marcat spiritual acest spaţiu transilvan.
Istoric vorbind, acest spaţiu se află la limita de separaţie a Daciei romane de Dacia liberă. Aici este situat şi satul natal al dr. Gh. Dascăl, Cristeştii Ciceului, în care prin eforturi financiare proprii a concentrat un moment al istoriei într-un splendid ansamblu monumental ce înfăţişează Lupa Capitolina între Decebal şi Traian. Lucrarea de artă concepută de Prof. Nichifor Someşan din Timişoara şi sculptorul Ilarion Voinea din Cluj-Napoca vorbeşte mai mult decât o carte despre etnogeneza noastră daco-romană, apartenenţa la Ginta Latină şi statornicia noastră pe aceste meleaguri. Aserţiunile de mai sus se bazează între altele şi pe cercetările celebrului istoric maghiar Torma Karoly (1829-1891), socrul savantului român Victor Babeş şi cel mai mare epigrafist al Daciei. Bustul său, susţinut material de acelaşi protector al istoriei şi culturii locale, dr. Traian Gh. Dascăl, onorează o filă de istorie a satului în care el, marele istoric a copilărit.
Crucea eroilor Unirii este un remarcabil monument amplasat în Cristeştii Ciceului, satul natal al sponsorului, pe drumul ce leagă Transilvania de Moldova. Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul, Al. I. Cuza şi Ferdinand, ale căror efigii realizate în altorelief sunt aşezate câte una pe fiecare dintre cele patru braţe ale crucii, amintesc trecătorilor că împotriva vitregiilor istoriei ne-am unit şi că trebuie să rămânem uniţi toţi cei dintre hotarele noastre istorice sau de aiurea. Îndemnul, contrar aparenţei sale de banalitate, este o chemare la meditaţie şi neuitare, iar importanţa lui este cu atât mai mare cu cât, în prezent, europenizarea sau mondializarea sunt folosite de către “prieteni” pentru dezunirea noastră. Iată de ce un asemenea monument are o mare valoare prin mesajul pe care-l transmite, reprezentând pagini de istorie, de lumină şi demnitate naţională.
Multora dintre oamenii de ştiinţă sau cultură dr. Traian Dascăl le-a amplasat busturile pe socluri aşezate în numeroase localităţi de-a lungul Someşului Mare, acolo unde ei au fost zămisliţi sau ei înşişi şi-au zămislit nemuritoarele opere. În acest context sunt de menţionat Janoş Bolyai, poetul revoluţionar Andrei Mureşanu dar şi George Coşbuc, Liviu Rebreanu, Iustin Ilieşiu, Nicolae Drăganu, Ion Creangă şi Mihai Eminescu.
Operele de artă monumentală donate de dr. Traian Gh. Dascăl sunt mult mai numeroase şi răspândite pe un traseu mult mai mare decât cele pe care le-am cuprins în acest elogiu, ultima, cea de la Gherla fiind a XXXIV-a. Ele înnobilează localităţile pe un areal geografic ce poate fi socotit pe drept cuvânt o vatră de istorie şi cultură. Locuri în care la tot pasul se găsesc însemne ale perenităţii noastre şi incontestabile repere ale ştiinţei şi culturii româneşti. Nu există în mediul rural românesc o concentrare mai mare de astfel de monumente care întrupează genialitatea umană şi forţa spiritului românesc ca în zona aceasta.
Eu, autorul prezentului elogiu, apreciez că efortul doctorului Dascăl pentru realizarea acestor însemne ale istoriei şi culturii este un îndemn de a ne trezi la realitate, noi şi mai ales cei răspunzători de cultură. Aceasta în împrejurările în care, din decembrie ’89 până în prezent, conform unui comunicat al Ministerului Educaţiei şi Culturii, 540 de monumente au fost distruse. Unele au dispărut din neglijenţă, iar altele, în opinia mea, datorită inconştienţei şi inculturii crase a unor proprietari de terenuri care nu au mai multă inteligenţă şi cultură decât pământul pe care l-au cumpărat.
În circumstanţele date, identitatea românească rămânând înafara aprecierii şi preocupării diriguitorilor, cade victimă celor care o asaltează. Aşa că, pentru aceste vremuri, strădania doctorului Traian Dascăl de a salva sub această formă identitatea noastră, mi se pare o îndrăzneală epopeică şi asta în condiţiile în care pentru acest crez el şi-a investit toată agoniseala de o viaţă de medic. Singura investiţie pentru el şi soţia lui a fost într-un apartament cu două camere, nimic mai mult! Contrar obstacolelor ce i-au apărut în cale, la cei 75 de ani pe care îi va împlini în acest an visează la noi proiecte şi îşi menţine crezul. Acelaşi pe care regele Ferdinand l-a transmis generalului Berthelot prin curier diplomatic, spunându-i: „Te rog să-i transmiţi generalului că tot aşa voi fi şi la sfârşit cum am fost şi la-nceput”.
Eu, care-l cunosc pe Traian Gheorghe Dascăl de 60 de ani, sunt convins că-şi va păstra cuvântul. Dumnezeu să-l ajute!
Prof. dr. Alexandru Rotaru
Subscriem şi noi acestor frumoase rânduri şi aprecieri, urându-i multă sănătate pentru a-şi duce toate proiectele la final.
„La mulţi ani!” domnule dr. Traian Gheorghe Dascăl.