Dragostea pentru poezie a Elisabetei Luşcan, evocată în cărţile sale

O autoare cu multă pasiune şi dragoste pentru versuri – Elisabeta Luşcan – ne-a surprins plăcut cu două volume de poezii, apărute în anul 2016 – „Vărsător în Carul Mare”, la Editura Copy&Print Center Iaşi, şi „Mugur de gând – Brote de Pensamiento”, traducere în limba spaniolă de Elisabeta Boțan, apărută la aceeaşi editură, fiind un volum de micropoeme/micropoemas, unde îşi etalează puterea de creaţie şi sinteză, folosind inteligent figurile de stil în poemele care curg în sensul vieţii omului şi al iubirii eterne.
Elisabeta Luşcan este profesoară de biologie, membră Ligii Scriitorilor din România, autoare a nouă volume, coautor la mai multe antologii, cum este „Dicţionarul culturii şi civilizaţiei populare al judeţului Bistriţa-Năsăud”, având şi apariţii în revistele „Astra Năsăudeană” şi „Revista ilustrată” a CJC B-N.
Cezara Adamescu spune în „O carte scrisă cu fir de iubire” că „Poezia Elisabetei Luşcan ţine loc de rugăciune, e fructul visării, zborul între răsărit şi apus...”.
Elisabeta Luşcan se autodefineşte şi îşi deconspiră crezul poetic şi sensibilitatea care o caracterizează: „Gândul poate cutreiera pământul, de la răsărit la apus, cochetând cu anotimpurile, cer, soare, lună sau nori, admirând munţii, câmpii şi grădini pline de oameni, copaci, flori şi animale din care să extragă frumosul pe care să-l împărtăşească apoi cititorului în poeme”, iar în „Anii aleargă” ne relatează, cu gingăşie şi regrete, că: „anii aleargă cu paşi/ tot mai repezi/ ulcioarele se leagănă-n cui/ vântul mâna mi-o zvântă/ piciorul trece cărarea hai-hui/ nimeni nu mă mai cunoaşte...”.
O speranţă şi o iubitoare a frumosului lirism, necesar hrănirii sufletului.