Destin în proză

Urmând firul volumelor „1001 de proverbe şi zicători educative” şi „Şezătoare la opaiţ”, profesoara Elisabeta Luşcan editează, la Karuna Bistriţa, cartea „Omul de sub podea” care conţine nu mai puţin de 39 de povestiri inspirate din întâmplări reale. Volumul oglindeşte, într-o atmosferă specifică satului năsăudean, fără retuşuri, fără cuvinte inutile, o lume încărcată de pilde, prin care au trecut românii noştri începând cu colectivizarea din anii ’60. Triste sunt secvenţele în care ţăranii rămân fără pământul dătător de hrană şi fără animalele pe care le-au îngrijit cu dragoste. Pe cât de triste sunt unele relatări, pe atât de comice sunt altele, precum întâmplarea cu câinele tăiat pe post de miel şi dat domnilor de la Ocolul Silvic. „Autoarea încearcă, sub tutela prozei scurte, să creioneze detalii de timp, oameni şi spaţiu, amintiri şi copilării, istorisiri şi istorii. Un fel de oglindă în care întâlnim de toate: tinereţe, munte, război, dragoste, pace, senectute, naştere şi moarte”, spune, pe coperta a IV-a, scriitorul Traian Parva Săsărman, care este şi lector de carte la cele trei volume ale Elisabetei Luşcan.

Mariana Pop, director artistic Editura Karuna, crede că „Elisabeta Luşcan este o scriitoare care se bizuie foarte mult pe adaptarea naraţiunilor sale la orice situaţie şi orice persoană în orice moment”.

Lecturând cartea, generaţia tânără se întâlneşte cu istoria trăită de înaintaşii noştri şi cu cele mai contrastante trăiri, de la iubire la ură, de la pace la război, de la teamă la vitejie, de la bine la rău. O carte scrisă după sufletul frumos al ilvenilor, oameni pe care greutăţile vieţii nu i-a dărâmat, din contră, i-a făcut să-şi ridice şi mai sus fruntea, privind spre cer.