Drept la replică: Mai ușor cu demolarea culturii !

Întrucât domnul prof. Vasile Găurean în articolul Vreţi binele Bistriţei? Vă rog, fără ,,23 August"!, defăimează acțiunea civică pentru salvarea cinematografului 23 August, vă rog să publicați următorul drept la replică.

Mai ușor cu demolarea culturii tovarășe profesor Găurean!

Stimați cititori ai cotidianului Răsunetul, cu tristețe remarc faptul că tocmai corespondentul pentru secțiunea Cultură, al ziarului menționat, domnul prof. Vasile Găurean, scrie un articol cel puțin ciudat despre inițiativa civică de salvare a cinematografului 23 august/OMNIA din Bistrița. Articolul începe prin a contesta stilul arhitectonic și importanța istorică a clădirii, concluzionând că nu orice șură e arhitectură. Vreau să vă spun domnule profesor că sunteți pe lângă subiect, Direcția Județeană de Cultură ne-a comunicat că imobilul este de importanță culturală și istorică, face parte din curentul Arta 1900 și este inclus în situl urban medieval Bistritz, monument istoric de clasă A. Imobilul este construit la 1901, deci la început de perioadă Art Nouveau, ceea ce îî conferă o și mai mare valoare. Dar dvs. preferați să ignorați astfel de informații, venite de la specialiști. Mai mult, în lucrarea domnului Gaiu Corneliu, reputat istoric și muzeograf bistrițean, lucrare intitulată Topografia Monumentelor Istorice ale Bistriței, sunt prezentate detaliat elementele arhitecturale care individualizează cinematograful în stilul arhitectonic bistrițean. Vă rog domnule profesor să citiți această lucrare, poate găsiți și alte monumente pe care să le reduceți la eticheta de șură.

O altă etichetă pe care o puneți, fără rost și fără respect, este că acest loc a fost folosit de cei care fugeau de la ore să vadă un film sau să fumeze iarbă. Dar despre rolul de instituție de cultură pe care l-a avut peste 120 de ani nu spuneți nimic, despre concertele lui George Enescu la sala Omnia nu știți nimic, despre concerte cu muzică de Bach, Beethoven, Chopin nu știți nimic, despre donațiile făcute de Sala Omnia în beneficiul văduvelor și orfanilor de război din perioada interbelică nu știți nimic! În concluzie, Nu știți nimic domnule, dar vă pronunțați defăimător la adresa bistrițenilor care în mod onest s-au mobilizat pentru cultură.

Vă citez aici cu un mic exemplu din viscerala dvs. pledoarie pentru o parcare supraetajată în locul unui monument de cultură:

#Dacă tot suspinăm după acest ,,23 August", dacă este o clădire atât de precum ziceţi, pentru ce nu aţi avut grijă de ea timp de 30 de ani şi aţi lăsat-o pradă igrasiei, mizeriei,dărăpănării, coşcoveliI?  Nici de tencuit n-aţi tencuit-o, de dragă ce v-a fost.  Vă rog, nu mai jeliţi, nu mai suspinaţi! Dacă lista văietătorilor corişti e lungă, hai să cântăm şi noi ca ei, ,,că aşa e românii, proşti". Să fim mulţi.  Cineva s-a trudit să adune semnături, din obscure interese, unii probabil fără să ştie pe unde vine Bitsriţa. Suntem rămaşi în urmă -se zice. Hai să fim deci şi mai în urmă!  O aşa zidire ar face cinste unui sat oarecare sau unei Lechinţe, dar să o compari cu palatele Vienei... aburiţi lumea!#

Conform celor scrise de dvs. bistrițenii sunt proști, inițiatorii petiției au interese ascunse, societatea civilă este de vină că nu a avut grijă de clădire și a lăsat-o de izbeliște. Dar noroc că nu e așa, și știți foarte bine că au mai fost demersuri și încercări nereușite de preluare a cinematografului, că până acum nu s-a pus problema demolării, că nu avem nici un fel de interese, altele decât cele prezentate public. Până și Lechința are monumente istorice stimabile profesor și Bistrița le merită pe ale ei, tot așa cum Viena le cinstește pe ale ei.

Nu mulţimea coriştilor dă valoare unui cor, ci calitatea vocilor, scrieți dvs. Eu vă spun că petiția a fost semnată atât de bistrițenii cu suflet mare, dar și de personalități ale Bistriței și Transilvaniei, care tocmai au o imagine frumoasă despre burgul nostru: prof.dr. Wollman Volker (cu origini bistrițene), cel mai renumit istoric transilvănean în patrimoniul preindustrial și industrial, arhitectul din Munchen, Michaela Bonfert, profesorul universitar/istoric Lucian Năstasă Kovacs, regizorul bistrițean Radu Afrim, regizorul bistrițean Georgescu Bogdan, poeta și jurnalista Radio România Cultural, Elena Vlădăreanu șamd. În altă ordine de idei, dacă la alegeri ar avea drept de vot numai unii, cum facem cu democrația, dar poate dvs. sunteți mai ancorat în trecutul comunist, unde numai tovarășii aveau drept la cuvânt.

Prin poarta lui Omnia și 23 August a pătruns cultura în orașul Bistrița, timp de 120 de ani, nu tancurile sovietice cum ziceți dvs., la cinematograful 23 August bistrițenii i-au cunoscut pe marii actori români și străini, pentru că a fost primul și multă vreme singurul cinematograf din oraș. Să-l întrebăm pe Putin, ziceți dvs., eu zic să vă mutați dvs. la Moscova, acolo cred că buldozerele pe care le chemați sunt mai potrivite și fac parte din modelul democratic pe care îl venerați.

Să întrebăm specialiștii ziceți, păi i-am întrebat eu, că primăria nu a avut timp. Am publicat răspunsul de la Ministerul Culturii, imobilul face parte dintr-un areal protejat, am obținut părerea istoricilor și muzeografilor, imobilul trebuie protejat, am consultat arhitecți, clădirea poate fii reabilitată. Pe dvs. nu v-am întrebat, în calitatea dvs. de băgător în seamă. Primăria din păcate nu are specialiști în patrimoniu și ca arhitect șef are un inginer, neautorizat, de aceea avem aceste probleme.

Demersul meu vizează reabilitarea unei clădiri istorice, cu valoare arhitecturală și culturală și repunerea în circuitul cultural local, prin funcțiuni de teatru, sală de spectacole și expoziții. Demersul dvs. face apologia demolării istoriei, demnă de vremurile comuniste, în care ați crescut dvs.. Apropos, unde ați fost când se dorea demolarea casei lui Andrei Mureșanu, tot în barca cu buldozeriștii? Poetul Alexandru Cristian Miloș se plângea la Flacăra că presa locală nu vrea să scrie nimic despre intenția demolării casei memoriale, oare tot de cultură răspundeați și atunci tovarășe profesor?

Cu respect pentru cititorii Răsunetului,

ION LUCIAN PETRAȘ