„E dus şi nu mai vine !”

Numai că nu e mama lui Coşbuc (din faimoasa lui poezie); pentru mama Florica Pleş cel care nu mai vine se numeşte Mihai şi la 40 de ani, în 1999, el a plecat definitiv de pe pământ.
Mama lui Coşbuc plângea cu gândul la fiul ei, aşteptându-l totuşi; nu mă îndoiesc că şi Doamna Pleş trece uneori printr astfel de stări Dar face fapte admirabile, nu doar că îşi încredinţează tiparului studii şi cercetări proprii în domeniul socio-cultural, dar se îngrijeşte de memoria fiului ei. Căci Mihai Pleş a fost şi este un poet pe care îl descopăr cu emoţie, acum, când am intrat în posesia celor două cărţi ale sale: „Psalmi curbi” (volum antum) şi „Turnul Abel ”(publicat recent, prin urmare postum). Această a doua carte a apărut la Editura Nico Târgu-Mureş. Interesantă litera tiparului. Doamna Pleş a descoperit manuscrisul şi, ducându-l la tipar, editorii au hotărât ca paginile să arate ca şi cum poeziile au fost scrise la maşina de dactilografiat. Efectul este că, astfel, se produce o apropiere specială între cititor şi text, un plus de intimitate între lector şi poezia autorului .
„E dus şi nu mai vine”... La un moment dat, Mihai Pleş, în volumul postum crede că „nu se poate întoarce/ decât cel ce-a plecat”. S-a întors între noi (printr-o spledidă acţiune a Despărţământului Astra Năsăud şi a Muzeului Grăniceresc Năsăud), dar prin mama sa şi prin această frumoasă carte „Turnul Abel”.
Poeziile sale vin în întâmpinarea sensibilităţii cititorului modern, căruia îi dau satisfacţie prin lirica aforistică, prin gheizere de imagini neaşteptate: „şi/ să mai povestim dacă zici/da/ să mai povestim/ de parcă n-ai şti/ că poveştile sunt ale copiilor/ ale copiilor/care într-o bună zi/vor trebui să tacă/ să tacă/ şi acum să doarmă/ deci/să mai povestim.”
Profesia sa de geolog l-a stimulat pe Mihai Pleş să sublimeze ideea verticalei intime omeneşti datorită divinităţii: „cobor tot mai des/ în adânc/ adâncul fără scăpare/ acolo unde se întâmplă/ şi/se desface/ totul/... omul/ ca şi melcul/ cu biserica în spate/ şi cu/ dumnezeu/ doar atunci când vine iarna”.
Prin aceste două cărţi el nu este doar un poet al Năsăudului, ci al poeziei româneşti actuale.