Elena M. Cîmpan, Inedite

 

 

                  CÂMP CU MACI

 

Ați observat cum macii cresc pe lângă linia ferată

Roșii, voluptuoși, efemeri, singuri și împreună

Dar mirosul de șine încinse la soare

De fier fierbinte aproape topindu-se

E mult mai puternic decât mirosul de floare

 

Câmpul de maci și câmpul de șine

Se întind ca și cum n-ar fi de-ajuns

Doar două linii paralele

Privesc trenuri ce merg pe șine de maci

Și trenuri ce vin pe șine de fier

 

Ați observat cum macii cresc pe lângă linia ferată

Altfel goală, gri și părăsită noaptea și ziua

Prezența macilor în plină vară ține de urât

De singurătate, ca atunci când se întorc copiii acasă

Și amintirile înfloresc în câmpul de gânduri...

 

 

 

 

 

 

               ÎN URMA MEA

 

Nu mai era nimeni, dar nimeni nu mai era

În urma mea, vă rog să mă credeți

Am plecat ultima din sală, din casă, din curte,

Din grădină, din parc, din stradă, din cameră,

Din gară, din tren, din lume

Și vă spun că n-a mai rămas nimeni

Dar chiar nimeni

Am așteptat câteva clipe

Să aud pași, o mișcare, ceva

Un zgomot cât de mic, poate un glas

O gălăgie, o muzică sau măcar o chemare

Care să prelungească visul

Dar nimeni, absolut nimeni

Nu era să spună

Întoarce-te!...

 

 

 

 

 

 

 

                   MELCUL

 

El apare numai când plouă

În rest, stă ascuns prin natură

Invers decât soarele pe care ploaia îl alungă

Ne amintim de melc doar când plouă

De existența lui, de soarta lui, de greutățile lui

Observăm câteodată chiar și ce scrie pe cochilie

Mesaje, versuri, bilete de melc

Cu care se poate intra la spectacolul melcilor

Care cântă și dansează, recită, plâng și râd

Se întreabă, tac și vorbesc

Unde e melcul atunci când nu plouă?

Și unde stă ascuns gândul nostru la melc

În vreme de secetă

Ca poeții, la ce bun?

 

 

 

 

 

 

 

 

              ETICHETA

 

Mă grăbesc să ajung acasă

Cu poezia nouă în gând

Nouă, cu etichetă,

Dar, pe etichetă, nu scrie nimic

Nici când a fost scrisă, nici cât e valabilă

O etichetă în alb

Înseamnă că se mai poate scrie

Așa cum este și eticheta lumii

Pe care se tot adaugă câte un detaliu...

 

( Poezii citite în „Maraton literar”, la „Serile de la Casa Colecțiilor”, ediția a III-a, Bistrița, 11-12 iulie, 2026)