Emil Rebreanu – eroul de la Ghimeş Făget

În cadrul colecţiei Identităţi a apărut cartea profesorului Ioan Lăpuşeanu „Emil Rebreanu – eroul de la Ghimeş Făget”, editată de Karuna Bistriţa. Cele 300 de pagini ale cărţii reprezintă nemurirea unui nume, tragismul unei vieţi reconstituită după scrisorile eroului şi a altor documente procurate de autor spre a ne reda viaţa zbuciumată şi plină de necazuri şi privaţiuni, ipostaze ce parcurg treptele existenţiale ale tânărului Emil Rebreanu.

„Argument”-ul autorului înlocuieşte Prefaţa cărţii. Aici, Ioan Lăpuşeanu – mărturiseşte faptul că: „Ideea consacrării unui studiu lui Emil Rebreanu mă urmăreşte de multă vreme…”. Aceasta îl determină să adune cât mai multe dovezi: fotocopii ale documentelor, ale scrisorilor lui Emil Rebreanu trimise membrilor familiei „din locurile pe unde a pribegit în căutarea unei bucăţi de pâine: Nuşeni, Bocsig, Cătina, Pata ş.a., precum şi de pe fronturile primului mare măcel mondial” – cum a precizat profesorul Ioan Lăpuşneanu, impresionat de sentimentele naţionaliste şi de curajul şi hotărârea cu care şi le afirma în condiţiile cruntei asupriri naţionale exercitate de către autorităţile maghiare asupra românilor din Ardeal.

Este relatată, în scrisorile sale, drama războiului şi a consecinţelor sale dezastruoase trăite direct de către Emil care, nefiind ajutat de familie, inclusiv de fratele său, romancierul Liviu Rebreanu, să-şi realizeze visul de a merge la Bucureşti să înveţe deoarece „atmosfera din Ungaria îl sufoca şi în cele din urmă l-a ucis…”.

Cartea este structurată pe trei părţi: I „Nobila familie Rebreanu” unde, pe parcursul celor treizeci de pagini, face un curriculum vitae al părinţilor eroului – Vasile şi Ludovica Rebreanu, care au avut 14 copii, dintre care cel puţin trei celebri: Livia – poetă, Liviu – ctitor al romanului românesc modern şi Emil – erou naţional judecat şi execută prin spânzurare pentru „crima” de a fi încercat să treacă graniţa la fraţii de acelaşi sânge. De asemenea, vorbeşte despre Livia Rebreanu Hulea, poeta, care semna cu pseudonimul Livia Livianu şi despre cel mai mic fiu, al 14-lea – Tiberiu Rebreanu, pe care profesorul Ioan Lăpuşeanu l-a cunoscut personal, corespondând cu acesta; II – „Emil Rebreanu – Eroul de la Ghimeş-Făget” care se întinde pe circa 250 de pagini în totalitate cuprinzând scrisorile lui Emil din care aflăm situaţia financiară dezastruoasă în care se zbătea şi care l-a urmărit scurta sa viaţă. În acelaşi timp descoperim talentul său literar care a fost rupt brutal în 1917…; III – „Pădurea Spânzuraţilor – roman al iubirii şi luminii” – ultima parte a cărţii prin care autorul ne introduce în „Geneza” romanului „Pădurea Spânzuraţilor” scoţând în relief faptul că Emil Rebreanu nu este Apostol Bologa – personajul principal al romanului. Acest lucru este mărturisit şi de Liviu Rebreanu într-o scrisoare cu care autorul îşi încheie cartea.