Enigma poeziei eminesciene ,,La moartea lui Neamţu’’

Mircea Daroşi

Cercetarea legăturilor lui Eminescu cu Transilvania a fost o preocupare constantă a unor istorici literari şi cercetători din ţinutul Bistriţei şi Năsăudului. Alături de Teodor Tanco, Ironim Marţian, Vasile Raţiu sau Gheorghe Pleş, numele lui Nicolae Trifoiu din Rebrişoara ocupă un loc important în rândul celor care au făcut asemenea investigaţii. El este autorul unei lucrări intitulate ,,Drumurile şi popasurile tânărului Eminescu în Transilvania’’, apărută cu mulţi ani în urmă, care cuprinde o sinteză a numeroaselor studii şi articole pe care le-a scris pe această temă. În prima parte, autorul scoate în evidenţă datele privitoare la prietenul de şcoală al poetului, Ioan Neamţu. Cea de-a doua parte se referă la călătoriile lui din tinereţe prin ţară. Prin cercetarea documentelor de arhivă, şi nu numai, Nicolae Trifoiu, împreună cu învăţătorul Victor Neamţu, află că, acel ,,frate scump’’din poezia lui Eminescu ,, La moartea lui Neamţu’’s-a născut la 3 decembrie 1846, în comuna Feldru şi este fiul lui Ştefan şi al Măriucăi Neamţu, fiica preotului Eremie Pop din aceeaşi localitate, verişoară primară cu poetul Sebastian Coşbuc din Hordou. Tatăl său era ,,om cu carte, învăţase la Şcoala trivială din Sângeorzul Român şi apoi la Năsăud, cunoştea foarte bine limba germană şi maghiară, iar în timpul regimentului grăniceresc, fiind înrolat în armată, participă la evenimentele din 1848-1849. Ajuns la Cernăuţi în împrejurări militare, are prilejul să-l cunoască pe profesorul Aron Pumnul, care i-a vorbit despre şcoala cernăuţeană, unde îşi va înscrie mai târziu fiul. În anul 1863, Ioan Neamţu obţine o bursă, ,,stipendiu’’ de 300 florini, pentru a urma şcoala de limbă germană, nou înfiinţată, ,,care va pregăti tineri să devină ingineri, folositori ţinutului lor’’. Aici îl va întâlni pe Eminescu, mai tânăr decât el cu 4 ani. Fiindcă şcoala nu avea internat, cei doi elevi au stat în gazdă : Eminescu la profesorul blăjean Aron Pumnul, şi năsăudeanul la o gazdă apropiată, dar s-au putut cunoaşte, devenind foarte buni prieteni. Profesorul Octavian Ruleanu spune că, ,,altfel nu l-ar fi putut numi ,, frate scump’’, dacă l-ar fi întâlnit numai în treacăt’’. Ioan Neamţu era foarte talentat la desen, fapt pentru care şi-a exprimat dorinţa de a se înscrie la Politehnica din Viena, ceea ce se şi întâmplă imediat după terminarea şcolii. Drumul celor doi prieteni se intersectează apoi la Viena, ca studenţi, numai că, Ioan Neamţu se stinge din viaţă în ziua de 24 aprilie 1870, înainte de terminarea primului an de studiu, fiind ,,gelit de toţi amicii săi şi de întreaga junime română’’. Cu prilejul acestui tragic eveniment, Eminescu scrie poezia, ,,La moartea lui Neamţu’’, dedicată prietenului său despre care, multă vreme, nu s-a ştiut aproape nimic : ,,Lăsaţi clopotul să plângă cu-a lui voce de aramă, / Lăsaţi turnul ca să mişte a lui inimă de fier,/ Căci de stele mai aproape el le dă acuma samă/ Că un suflet bun şi nobil se îndreaptă către cer’’. Petru Vintilă, în cartea sa ,,Eminescu, roman cronologic’’, 1974, afirmă că acest nume va rămâne,, probabil o enigmă’’, Ilarie Chendi publică în 1905 ediţia de ,,Poezii postume’’ menţionând că, ,,ar fi un prieten de şcoală din Ardeal’’, iar Perpessicius, în necrolog scrie că, era ,,student technic din Naseud’’. Numele lui Ioan Neamţu, eternizat în poezia lui Eminescu intră în galeria prietenilor năsăudeni şi bistriţeni ai poetului, alături de Mureşeni, de Tanco, Moisil, Alexi, Ciocan, Silaşi, Veronica Micle, prin care s-a creat o adevărată punte de legătură spirituală cu lumea eminesciană

Comentarii

12/06/22 18:15
La moartea lui ...

Lăsați clopotul să plângă cu-a lui voce de aramă,
Lăsați turnul ca să miște a lui inimă de fier,
Căci de stele mai aproape el le dă acuma samă
Că un suflet bun și nobil se îndreaptă cătră cer.

Clopote, tu simți durerea și urmezi cu-a ta cântare,
Când din stea în stea se suie sufletul într-un avânt,
Pe când noi urmăm cu pasul cel rărit de întristare
Lutul palid, fără suflet, să-l depunem în pământ.

Ochii? Câte dulci imagini au sorbit a lor lumine!
Capul? O, de câte gânduri el a fost împopulat!
Inima? Câtă simțire frământat-a ea în sine?
Sufletul? Câte speranțe, câte visuri a păstrat?

Ș-azi nimic. Lumea gândirei e o lume sfărâmată
De lemnoasa mân-a morții inima e stoars-acum,
Și imaginele-s șterse, ce prin el treceau odată,
Sufletul (dacă esistă) printre nori își face drum.

Ai știut tu, scumpe frate, că pământu-i o ruină?
Că-i o sarcină viața? Că-i martiriu să trăiești?
Ai știut tu cum că moartea e un caos de lumină,
Că la finea veciniciei te-aștept stelele cerești?

De-a vieții grea enigmă ție-acuma nu-ți mai pasă,
Căci problema ei cea mare la nimic o ai redus.
Pe când nouă-ncă viața e o cifră nențeleasă
Și-n zădar cătăm răspunsul la-ntrebarea ce ne-am pus.

În zădar ne batem capul, triste firi vizionare,
Să citim din cartea lumei semne ce noi nu le-am scris.
Potrivim șirul de gânduri pe-o sistemă oarecare,
Măsurăm mașina lumei cu acea măsurătoare
Și gândirile-s fantome, și viața este vis.

12/06/22 18:17
La moartea lui ...
12/06/22 18:18
La moartea lui ...
12/06/22 18:20
La moartea lui ...
12/06/22 18:29
La moartea lui ...

Mihai Eminescu avea doar 20 de ani.

12/06/22 18:43
La moartea lui ...

Poate ar trebui amintit aici și faptul că Mihai Eminescu avea deja exersată pana lui măiastră: La 19 ani a scris La Moartea Principelui Stirbey, la 21 va urma Mortua est și alte poeme profunde…

12/06/22 18:48
La moartea lui ...

traduce o criză a semnului şi a interpretării; nu mai există o ordine în sens romantic, ce trebuie descoperită prin intuiţie. Cf. Mihai Eminescu și poezia vizionară (http://elearning.masterprof.ro/lectiile/romana/lectie_14/studiu_de_caz.html)

12/06/22 18:52
La moartea lui ...

Poetul îşi pune întrebări copleşitoare şi chinuitoare care-i dau sentimentul zădărniciei.
(https://www.icf.ro/individual/lab04/osiceanu/Eminescu_Studiu_Eedition.pdf)

12/06/22 18:56
La moartea lui ...

Lumea se întreabă azi dacă teoriile fizicienilor despre multiversuri sunt teorii ştiinţifice. Cum putem şti ce se află cu adevărat în celelalte universuri, dacă niciodată nu putem ajunge acolo? Cum putem crede că vom înţelege ce e acolo doar măsurând ce e aici? Oare să ne fi atins limitele, aşa cum ne făcea atenţi Eminescu acum aproape un secol şi jumătate, în poezia „La moartea lui Neamţu”? (https://yogaesoteric.net/cine-a-descoperit-teoria-relativitatii-einstein...)

12/06/22 19:01
La moartea lui ...

La moartea lui Neamţu (1870) este, în chip evident, un poem ocazional. O meditaţie în marginea unui eveniment trist. Poetul îl foloseşte însă pentru a judeca „maşinăria lumii". Şi o face în termenii unui lirism vizionar, superior sarcastic, cu o negaţie abstractizată, filoso­fică. Ce este omul, ce valoare are existenţa lui, ce a rămas din tot ce a fost bun şi frumos? întrebări umilitor de simple, la îndemâna oricui. Eminescu găseşte definiţii tulburătoare pentru spirit („moartea e un caos de lumină", „de lemnoasa mân-a morţii inima e stoars-acum") şi, din reflecţia în jurul nimicului şi a neputinţei de a înţelege mecanismele lumii, scoate câteva ver­suri memorabile. Ele se grupează în final în jurul unei idei cu o largă circulaţie în literatura europeană - viaţa este vis, lumea este un vis al morţii eterne: „În zădar ne batem capul, triste firi vizionare, / Să citim din cartea lumei semne ce noi nu le-am scris, / Potrivim şirul de gânduri pe-o sistemă oarecare, / Măsurăm maşina lumei cu acea măsurătoare / Şi gândirile-s fantome, şi viaţa este vis." Dar ceea ce este aici relativ simplu şi formulat în versuri concentrate capătă extindere şi se mani­festă în vaste panorame în poemele ulterioare. (https://nccmn.fandom.com/ro/wiki/Mihai_Eminescu)

12/06/22 19:07
La moartea lui ...

Două poezii de tinerețe evocă amintirea a doi prieteni: Amicului F. I. și La moartea lui Neamțu. Dispariția unuia dintre studenții romîni din Viena îl impresionează, precum altădată moartea lui Aron Pumnul. Poetul, în­ durerat, urmează carul funebru, purtînd în suflet, ca pe o scumpă relicvă, portretul prietenului dus dintre vii… (http://www.bibliotecadeva.eu/periodice/luceafarul/1964/06/luceafarul_196...)

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5