În est federalizare, la vest numai sfârtecare şi „România” la mijloc

În ediţia precedentă a ziarului „Răsunetul” am încercat, succint, să vă ofer cam ce politică duplicitară fac stare membre UE şi care ne dau lecţii de bună purtare, dar nu se sfiiesc să dea cu barda în suveranitate şi să se prefacă a nu observa voinţa majorităţii românilor, ba, într-un joc murdar şi lipsit de fairplay, probabil, bazându-se pe nişte promisiuni inconştiente, în care ŢARA nu mai contează, par a pune în pericol liniştea întregii Europe, mai ales că d-na Merkel uită că România este membră UE şi membră NATO şi problema raptului teritorial nu este doar o simplă formalitate şi nu este doar o mângâiere.
Probabil, Germania, se bizuie pe poziţia ghiocelului, cu capul plecat, cu care România s-a prezentat din momentul aderării la UE, în faţa partenerilor egali şi dacă glasul nu i s-a auzit, ea, România este considerată drept o ţară de mâna a doua în această construcţie europeană care calcă cu bocancii suveranitatea naţională.
Nu ştiu foarte exact dacă toţi Popularii Europeni au cunoştinţă despre acest nesurprinzător joc de glezne al doamnei Merkel pentru că, recent, şi liderul socialiştilor moldoveni, Igor Dodan a declarat că vizita cancelarului german la Chişinău nu este întâmplătoare: „această vizită va avea loc, inclusiv, după discuţiile care au avut loc la conferinţa organizată de OSCE în Germania, eveniment la care a fost discutată şi federalizarea Republicii Moldova”.
Socialistul cu pricina crede că federalizarea oferă şanse mari pentru soluţionarea conflictului transnistrean iar partenerii externi care doresc unificarea ţării ar susţine acest scenariu.
De cealaltă parte, analistul politic Vladimir Socor punctează susţinând că europenii nu fac presiuni asupra Republicii Moldova pentru acceptarea unei astfel de idei. În opinia lui, o eventuală federalizare ar însemna lichidarea statului Republica Moldova. „Avantajele ar fi nule, iar riscurile ar fi totale. Orice tip de federalizare înseamnă pur şi simplu dizolvarea statului, ar transforma Moldova într-un teritoriu practic neguvernat, împărţit în mici principate feudale”, a declarat expertul pentru Europa Liberă.
„Nu cred că societăţile din dreapta şi stânga Nistrului sunt gata pentru reglementarea conflictului în baza federalizării şi, în acest sens, marja de manevră, atât a lui Evgheni Şevciuk (Transnistria), cât şi a lui Vlad Filat (R. Moldova) este foarte redusă… La etapa actuală politica de cooperare este singurul lucru care rămâne Chişinăului în arsenalul politicilor de reintegrare” crede şi Nicu Popescu, cercetător la Centrul European pentru Relaţii Externe de la Londra.
Bineînţeles că marea problemă a zonei este Armata rusă staţionată încă în Transnistria şi mereu „uitată” a fi retrasă, iar peste acest adevăr se suprapun nişte interese supranaţionale ale Germaniei şi Rusiei care nu se sinchisea nicio clipă că în „calea hotărârilor” ce ţine doar de bunul lor plac ca supraputeri se mai află şi alte ţări şi popoare. Şi mai ales oameni.
Este suficient să amintim că cel puţin oficial autorităţile de la Chişinău resping ideea federalizării Republicii Moldova ca soluţie pentru reîntregirea ţării, dar, în acelaşi timp în care unii oficiali moldoveni susţin că „Angela Merkel nu vine la Chişinău pentru a discuta federalizarea Moldovei”. În unele ziare ruse se scrie că federalizarea este un mijloc de a menţine Moldova în sfera de influenţă a Rusiei, „Pentru a nu admite apropierea Moldovei de România, aceasta trebuie să-şi păstreze statutul de neutralitate, să nu adere la NATO şi să se unească cu Transnistria în condiţii dure să nu poată face niciun pas fără acordul Tiraspolului”.
Speculaţiile pe marginea acestui subiect vorbesc despre populaţia noului stat federativ, care va număra 10,5 milioane oameni care vor locui „pe întreg teritoriu al fostului cnezat moldovenesc”, Republica federativă va avea o formă de guvernare prezidenţială iar organul legislativ va fi alcătuit din două camere: cea superioară cu 71 de deputaţi cu mandat de nouă ani aleşi în circumscripţii uninominale, iar cea inferioară cu 201 de deputaţi aleşi pe liste de partid pentru un mandat de patru ani.
Limbile oficiale în noul stat ar urma să fie moldovenească şi rusă.
Ajuns până aici este necesar să observăm că în stânga Prutului se intensifică atât acţiunile ce sunt născute din dorinţa unionistă, a reunirii sau a reunificării cu România, dar nu lipsesc din peisaj nici mişcările propuse care merg până la federalizare, o idee mai mult decât năstruşnică în mileniul al treilea dar subiectul este interesant în ambele lui faţete. Şi cei interesaţi sunt tari.
Pe marginea lui, a REUNIFICĂRII, Nicolae Timofti, noul preşedinte al Republicii Moldova, afirmă că „Problema unirii e foarte delicată şi complicată” iar subiectul este tratat pe larg într-un interviu publicat în urmă cu ceva vreme de ziarul Adevărul, iar şeful securităţii de la Chişinău afirmă că „unirea Republicii Moldova cu România este imposibilă”. Timpul rezolvă însă multe.
Eu îmi permit să readuc în atenţie că în urmă cu ceva vreme şi reunificarea Germaniei părea imposibilă şi în speţa respectivă şi România a fost de partea reunificării fapt pe care, se pare că, d-na Merkel nu-l prea cunoaşte.
Esenţial însă pe marginea acestor subiecte tratate în aceste materiale este faptul că în stânga Prutului „Mişcarea Unionistă” s-a revitalizat şi mai ales este extraordinar că, în premieră, un partid şi-a câştigat, în instanţă, dreptul de a milita pentru unirea Republicii Moldova cu România.
Acest partid este Partidul Naţional Liberal şi dacă nu ne îndepărtăm prea mult de istorie trebuie să acceptăm că ideea naţională a fost ţinută permanent aprinsă de intelectualitate şi de liberali chiar dacă, în sine, „unirea naţiunea a făcut-o”.
Scânteia de la Chişinău se poate transforma în vâlvătaie şi sentimentul mândriei naţionale şi al patriotismului poate fi revigorat astfel încât acea idee absolut neroadă a „cedării de suveranitate” să fie pusă la index, iar cei ce se cred, ca ţară, diriguitorii pe continent să nu uite că dreptul la vot şi cel de VETO este un drept democratic, sau aşa vrea să fie într-o Uniune Europeană mai ales care s-a vrut a fi tocmai o sublimă lecţie de democraţie. Oare?
Din nefericire simpatiile ori marile interese de partid ca şi de altă natură provoacă derapaje care fac acelaşi rău ca un cataclism devastator. Spuneam şi spun în titlu despre „federalizare” şi despre „sfârtecare” dar trebuie subliniat neapărat că povestea năstruşnică şi bolnavă a federalizării este umbrită, estompată profund de „Mişcarea Unionistă” care a renăscut viguros acolo unde patrioţii români au fost deznaţionalizaţi, împinşi spre Siberia, făcuţi să uite originea lor românească numai că limba, obiceiurile şi sfânta cruce le-au păstrat credinţa în originea comună şi nu degeaba la Săpânţa, în Maramureş, preotul ctitor al noii mănăstiri din localitate mi-a răspuns prompt la întrebarea: De ce aţi făcut biserica mai înaltă decât cea de la Bârsana? (până atunci cea mai înaltă construcţie similară din Europa)
- Pentru ca să o vadă şi să-i audă clopotul şi fraţii din Ucraina!
Vorbeau apoi şi aminteam în titlu şi de „sfârtecarea” din vestul ţării, aici unde un Kover (preşedintele Parlamentului ungar/ sau premierul Orban vin ca la o casă pustie, vin în campanii electorale, li se mulţumeşte pentru izbânzi efemere, iar ei, crezând încă într-un sânge albastru şi în superioritatea falsă a unei gene inexistente pretind autonomii culturale, ori teritoriale străduindu-se cel puţin să „făurească” în fiecare comună prin Ardeal câte o „Ungarie mică” şi reînhumează aici persoane declarate criminali de război voind să demonstreze că se mai consideră, frizând adevăruri istorice, stăpâni pe un pământ a cărui adevăraţi proprietari sunt alţii. Sunt ROMÂNII. Şi dovezi arheologice ies la iveală pretutindeni. Şi la Domneşti şi pe traseul autostrăzii de lângă Alba Iulia şi aceste vestigii vorbesc aşa cum vorbeşte într-o limbă cunoscută de toţi românii şi ideea Mişcării Unioniste de la Chişinău şi vorbele adunate în Imnul Naţional şi care ne îndeamnă simplu, dar înălţător a nu uita a ne deştepta.
Adrian L. Mănarcă,
senior editor