Gânduri despre minunaţii unionişti, noile aranjamente şi câteva concluzii!

Scriam, în ediţia de ieri a ziarului, despre fantasticul demers al adevăraţilor patrioţi din Republica Moldova, unde Partidul Naţional Liberal a revigorat sentimentele unioniste, ţinta politică fiind unirea sau reunirea locuitorilor ce populează cele două ţări şi-n care se vorbeşte aceeaşi limbă, sunt aceleaşi obiceiuri, este aceeaşi credinţă şi mai ales vestigiile istorice şi arheologice care vorbesc despre acelaşi neam şi acelaşi stat sfâşiat arbitrar prin vrerea mai marilor vremii.
Cetăţenii Republicii Moldova au reînceput lupta pentru reunirea ŢĂRII pentru că această ţară a fost una şi aşa trebuie să fie iarăşi, una, aşa cum e firesc, în pofida unor îndemnuri şi ale unor politicieni trădători de interese naţionale, care sunt în extaz la sugestia „cedării de suveranitate” care, în esenţă, ascund alte PACTE de tipul Ribentrop-Molotov chiar dacă sunt „semnate” de alte personaje sau alte Diktate, pentru că apucăturile hitleriste sau staliniste îşi mai aruncă umbra nesimţirii din vremi ce păreau definitiv dispărute din istoria actuală.
Vorbim despre democraţie, despre o Europă Unită, despre o Americă exemplu de democraţie numai că, se pare, apucăturile unora şi a altora ne îndreptăţesc să credem că democraţia este menită doar pentru unii, iar cei mici trebuie să se supună celor mari, puternici şi care impun propriile legi, propria măsură a democraţiei aşa cum o ştie cuantifica şi Ambasadorul SUA la Bucureşti care lansează propriile judecăţi de valoare, ca reprezentant al SUA, într-o ţară parteneră cu marea democraţie, am numit SUA, ţară pe care o reprezintă în România şi ştiu şi cititorii cam ce trebuie să fie, ca echidistanţă, un ambasador în altă ţară.
Dar să revenim la demersurile bravilor UNIONIŞTI din Republica Moldova care, deşi ştiu destule dintre realităţile ŢĂRII MAMĂ, vreau totuşi să revină sub umbrela aceleiaşi patrii şi împreună să se integreze în Uniunea Europeană.
Acest adevăr extraordinar ar trebui să-l înţeleagă şi cetăţenii României pentru că la noi în ţară, se vehiculează absolut incredibil, că dacă se vor întâmpla schimbări la preşedinţia României atunci am lua drumul spre Rusia. Păi domnilor ce manipulaţi poporul şi-l păcăliţi de ce uitaţi că Traian Băsescu este fost comunist, iar schimbarea lui este dorită pentru modul în care s-a comportat cu poporul şi nu din motive gratuite şi apoi, tot poporul va hotărî pe cine să aleagă ca parlamentar ori preşedinte, vreme în care unioniştii de peste Prut ne oferă gratuit şi sincer o lecţie de adevărat demers naţional.
Moldovenii de peste Prut sunt sinceri când vorbesc despre UNIRE tocmai pentru că ştiu ce înseamnă să trăieşti alături de ruşi sau alături de rudele tale de sânge.
În fond, unioniştii vor să se unească cu ŢARA tocmai pentru că ştiu şi ce gândeşte Rusia şi ce gândeşte Germania, în raport cu această dorinţă a patrioţilor adevăraţi din Republica Moldova şi astăzi voi insista mai mult asupra unor aspecte ce numai aparent sunt surprinzătoare în relaţiile ruso-germane vizavi de acest subiect, vreme în care o parte a acestei noi înţelegeri indică că Germania crede că i se cuvine „toiagul”, ori sceptrul de unic conducător al Uniunii Europene, iar celelalte ţări membre ale UE deşi sunt egale în Uniune, sunt, în fapt, unele considerate cel puţin ţări de mâna a doua, ori subalterne.
Şi aducând în discuţie şi comportamentul ambasadorului SUA la Bucureşti, care este cel puţin duplicitar prin demersurile lui, trebuie discutat şi despre nuanţe ale demersului doamnei Angela Merkel în recenta vizită a ei în Rusia unde a temeluit o nouă înţelegere aidoma unui mai vechi PACT.
Păi iată cum nu ne ducem noi spre Rusia ci ne duc alţii spre această ţară aşa cum au mai făcut-o şi după al doilea război mondial, ţări care ne-au dirijat în braţele Rusiei şi ştim bine cine a măsluit împărţirea în zone de influenţă şi cei ce mai ştiu cât de cât ceva carte ştiu bine că la început „prietenia” lui Hitler cu Stalin a fost o realitate, chiar dacă pe parcurs aceasta (prietenia) s-a deteriorat, dar finalul a fost cel pe care l-au dorit alţii, adică tot cei mari şi tari.
Să vorbim şi despre câteva dedesubturi „gândite” în recenta vizită a doamnei cancelar a Germaniei şi să observăm cam ce se coace pentru interesele noastre naţionale, dacă mai avem aceste interese şi mai avem proprietatea termenilor, chiar dacă termenul este o sintagmă ce lămureşte şi vorbeşte despre… „cedarea de suveranitate”.
Şi dacă abordăm acest subiect trebuie să ne gândim la eroii fiecărei naţiuni şi datorită cărora au luat fiinţă ţările lumii, indiferent pe ce continent sunt situate.
Păi, în vreme ce bravii unionişti de peste Prut mărşăluiesc şi au acţiuni în sprijinul UNIRII, în zonă au loc alte multe demersuri şi înţelesuri pe care le vom detalia succint.
Trebuie, din capul locului, spus că în Uniunea Europeană, România s-a comportat în ultimii ani, aidoma unei fete în casă care nu a ştiut, sau nu a putut, să-şi apere un statut de egalitate cu ceilalţi şi nu a fost capabilă să-şi impună un punct de vedere.
Firesc, în aceste condiţii, că opiniile noastre au contat prea puţin în abordarea problemelor majore discutate la Bruxelles.
Din aceste motive nu ne mai surprind în niciun fel, când unioniştilor de peste Prut „luptătorii” pro-ruşi din stânga Prutului contrapunctează ridicând un obstacol pentru unirea cu România, obstacol cu un nume ce nouă ne este destul de viu în memorie, mai ales că numele de acum poate fi uşor asimilat cu altul în istoria nu tocmai îndepărtată. Este vorba iarăşi despre un: „Pact ruso-german pentru federalizarea Republicii Moldova”.
Poate să bată şi aici ideea „cedării de suveranitate”, mai ales acum când în estul, totuşi românesc, se vorbeşte de federalizare, iar vestul, tot românesc, se pun „bazele” unei sfârtecări de teritoriu pe pretenţii ungureşti, după cum, declină Kover (preşedintele parlamentului ungar), dar şi premierul Orban când vorbeşte despre autonomie culturală şi chiar teritorială în câteva situaţii date. Cum şi recentul emisar american prezent „la studiu” prin România are în antecedente şi ceva „isprăvi” prin Kosovo nu ne mai surprinde aproape nimic, iar consecinţele sunt uşor de tras.
Dar să revenim în Republica Moldova unde, după negocierile confidenţiale în problema transnistreană din Bavaria şi anunţul premierului Vlad Filat că Angela Merkel va veni în Moldova, politicienii, analiştii şi jurnaliştii de la Chişinău au intrat în stare de alarmă, suspicionând existenţa unui plan posibil de federalizare a Republicii Moldova, fapt accentuat şi de oarece înţelegeri Merkel-Medvedev prin care s-ar putea să urmeze presiuni ale celor două „mari prietene” istorice Rusia şi Germania şi care vizează tocmai federalizarea amintită mai sus şi eliminarea definitivă a pericolului unirii Republicii Moldova cu România iar jocul, în speţă, tandemului ruso-german nu este o simplă scenarită jurnalistică.
O eventuală federalizare, sens în care la Chişinău a fost creată la mijloc de iulie o mişcare intitulată tocmai „Moldova Federativă”, care propune tocmai crearea unei noi ţări în care să intre cinci republici autonome: Moldova de Est, Moldova de Vest, Republica Moldovenească Transnistreană, Republica Găgăuzia şi Republica Bucovina. În noua structură statală ar urma să intre şi Regiunea autonomă Basarabia, construcţie care „ar avea drept scop centralizarea poporului moldav multinaţional în jurul ideii naşterii Patriei-Mamă Moldova şi pentru a salva teritorii istorice de laşi şi trădători mai ales că „vizionarii” cu pricina mai au în… vedere şi Nordul Bucovinei şi Sudul Basarabiei care fac parte din Ucraina şi Moldova din dreapta Prutului. Deci, „întreprinzătorii” de la Chişinău sunt puşi pe acaparări de teritorii mai ales că doamna Merkel se pare că, pentru a rezolva problema transnistreană şi pentru a deschide poarta Rusiei spre participarea acesteia la procesele decizionale ale UE nu prea are reţineri deosebite.
Subiectul dezbătut în presa rusă are şi argumentul că Germania ar fi gata să finanţeze acest plan. „Ambiţiile politice ale Germaniei se extind deja în afara zonei euro, iar Transnistria poate fi un teren bun de antrenament pentru iniţiativa ruso-germană de securizare a Europei. E de presupus că Moscova şi Berlinul şi-au împărţit atribuţiile: ruşii vor asigura partea politică a tranzacţiei, bazându-se pe orientarea pro-moscovită a Tiraspolului, iar germanii sunt dispuşi să finanţeze atât procesul de federalizare a Moldovei, cât şi faza post-operaţională prin investiţii masive”, se arată într-un ziar rus.
Este un subiect în clocot şi asupra căruia vom reveni şi în ediţia de marţi a ziarului „Răsunetul”
Adrian L. Mănarcă,
senior editor