În ferma ing. Drăgan din Ghinda, ascultând povestea merelor de aur şi a urşilor culegători

          Octavian Drăgan s-a logodit cu natura. Uneori sălbatică, alteori frumoasă, ca o ibovnică. Şi se bucură şi se întristează toamna, când frunze ruginite cad, când vântul obraznic nu-ţi dă pace şi-ţi vine să strigi aidoma şlagărului tinereţii noastre: „Vântule, vânt nebun/ Stai...”

          În fiecare dimineaţă, la cântatul cocoşului, după ce-şi soarbe cafeaua aburindă, pleacă la Ghinda, la fernă. Treabă multă în tot timpul anului. Nu numai în campanii, cum ar zice unii. Pomii: meri, pruni, cireşi au nevoie de îngrijire, de atenţie. Ca să ajungi aici, la Ghinda (un cartier al Bistriţei) eşti obligat să escaladezi dealul, o pantă abruptă, apoi o curbă strânsă pe un drum care ar trebui modernizat şi, de ce nu, asfaltat. Cei care locuiesc în zonă spun şi speră că şi asfaltul va ajunge la ei, aici trăind gospodari destoinici, aşa cum ar fi firesc ca modernizarea căii de acces să ajungă până în fermă. Ca o mulţumire pentru marea bogăţie a fructelor, pentru merele de aur de la Ghinda.

          Ing. Drăgan continuă tradiţia familiei în ale pomiculturii. Tatăl acestuia şi-a pus serios amprenta, multe decenii, pe agricultura şi în special pe pomicultura judeţului. Director de Staţiune or mai marele agricultorilor din Bistriţa-Năsăud, i-a transmis şi fiului dragostea şi respectul faţă de natura roditoare. După terminarea facultăţii, în 1985, tânărul absolvent a intrat direct în producţie. Practica a fost a doua lui facultate. Îl găsim aici, la Ghinda, pe caniculă ori pe ger, în tot timpul anului, fiindcă aici este locul lui de muncă, de satisfacţii şi, uneori, şi de supărări. Administrează o suprafaţă de 50 hectare. Compartimentată pe specii. Mărul deţine prioritatea, 16 hectare Golden şi Reinders, fiind vedetele în cultura superintensivă, apoi, tot 16 hectare cultură intensivă. Prunul ocupă trei hectare, iar cireşul două. Înainte de a vorbi de producţie, ing. Drăgan, ca un adevărat specialist, îmi spune despre lucrările necesare înfiinţării unei livezi. Terenul alunecos are nevoie de intervenţia omului, a specialistului, drenuri, plantat din deal în vale, tratamente, plasă contra grindinei, fertilizări şi alte lucrări ce costă. E multă muncă, dar care te răsplăteşte după câţiva ani. Pentru a fi eficient, ne spune ing. Drăgan, trebuie investiţii, chiar dacă a accesat proiecte, unele n-au ajuns încă să fie finalizate. Din motive financiare. Cum ajuţi pomicultura românească dacă nu se intervine cu facilităţi concrete, nu cu promisiuni. Îl întreb despre plantaţia de măr, aproape 10 hectare cu plasă antigrindină, ce eficienţă a avut. „Ne-a ferit de 2-3 ori de urgiile vremii. O problemă însă este montarea acesteia sau adunatul ei. Foarte greu şi primitiv facem această operaţie. Nici nu vreau să mă gândesc ce greutăţi întâmpinăm. În Olanda, spre exemplu, există platforme speciale pentru montarea plasei antigrindină. Noi însă suntem departe. Au fost pe la noi specialişti din Ţara Lalelelor şi aceştia s-au declarat foarte mulţumiţi de calitatea merelor. Noi, la Ghinda, avem mere care pot concura cu oricine din Europa”.

          Deşi recoltatul s-a încheiat, în livadă începe o nouă  campanie. De fertilizări, de tăieri în pauza vegetativă. Avem însă, an de an, ne spune interlocutorul nostru, foarte mari pierderi de fructe din cauza urşilor. Au fost situaţii când aceştia erau aidoma culegătorilor. Fără teamă, ne-au cules fructe pe mari suprafeţe. Pierderile pe care le-am avut nu le putem recupera.

          În hală, activitatea continuă. Ferma nu dispune încă de o maşină de sortare a merelor. Aşa că, mâinile harnice fac această operaţie. Se pregăteşte o nouă şarjă pentru consumatori. Mere uriaşe, de o calitate superioară, foarte gustoase, dulci şi aromate, sunt păstrate la temperatură constantă în cele trei celule frigorifice. Ar mai fi nevoie încă de asemenea spaţii. Un proiect finanţat ar fi de mare ajutor, pentru noi, consumatorii care putem beneficia tot timpul anului de merele de aur de la Ghinda, aceste fructe aducătoare de sănătate. Ing. Drăgan, aflat în plină maturitate profesională, are un continuator la fel de devotat profesiei şi la fel de priceput. Fiul acestuia, Tudor, şcolit în facultăţi de profil, continuă o afacere de familie. Nu putem să uităm de soţia inginerului Octavian, Constanţa, specialistă în horticultură, care completează o familie de specialişti. Iar dacă vă aflaţi pe str. C. Romanu Vivu din Bistriţa, la unitatea specializată în seminţe, puteţi avea surpriza să primiţi toate informaţiile legate de tehnologia fiecărei culturi.

          La ferma pomicolă din Ghinda, acum, în prag de iarnă, activitatea nu este îngheţată. Doar pomii intră în repaus vegetativ, în hală şi în câmp continuă marea bătălie pentru producţia viitoare.