Octavian Drăgan şi povestea merelor de Ghinda ce ajung prin LIDL în toată ţara

Una din cele mai frumoase livezi din România este a  inginerului agronom Octavian Drăgan. Situată la 7 km de Bistrița, livada are o suprafață de 40 de hectare, din care 16 hectare de măr superintensiv,  2 hectare cireș superintensiv și trei hectare de prun. Mai sunt 4 hectare de măr plantat de doi ani de zile. Am vizitat livada într-o frumoasă zi de primăvară alături de ing. Ioan Cătălin Păun, director executiv la Direcția pentru Aagricultură Bistrița-Năsăud.

“Din 1985, sunt la această fermă, de o viață de om. Am fost repartizat la Ghinda și la Bistrița. Aveam o fermă de 160 de hectare. Atunci lângă noi mai era o fermă de 350 de hectare, deci în total erau 500 de hectare de pomicultură. Făceam export și la cei care sunt în conflict acum cu Ucraina  În fiecare zi le dădeam un vagon de mere. Am ajuns la Revoluție să rămânem cu 42 de hectare, deci  10 %, restul sunt în paragină. Atât am reușit să salvăm. Acum să vedem înainte cât mai putem merge și cât de bine va fi. Sperăm să fie”, ne-a declarat Octavian Drăgan.

“Am făcut un contract cu dânșii, sunt o firmă foarte serioasă, au magazine în toată țara. Avem încredere în acest lanț de magazine. Sunt foarte tipicari, foarte atenți cu publicul, nouă ne place, pentru că fac analize la mere tot timpul. Fructele noastre, pot să spun că sunt aproape ecologice. Sigur că e un chin mai mare, stropim cu multe substanțe de tip ecologic, ca să reușim să facem treaba bună. Vă dați seama că este această subsanță pe bază de sodiu? Este foarte căutată. Stropim și cu ea, dar la fiecare mică ploaie, își pierde efectul. Plus că sunt la niște prețuri foarte mari, deci putem spune că facem probabil patru-cinci avertizări în plus față de cât ar trebui să fie normal și cheltuielile pe kilogram sunt mai mari decât la o livadă la care nu ar trebui să fie făcute analize. De exemplu, merele care vin din Turcia, din Ucraina, din Republica Moldova, nu știm cu ce sunt încărcat, lor nu le faci analiză, trebuie să-i ajutăm, să fie merele lor pe piață. Iar de multe ori noi nu încăpem de ceilalți. Începi să simți că scade prețul, că nu le vinzi la timp. Faci cheltuieli mai mari și, la un moment dat, ți se pare așa că ajutăm pomicultura din alte părți, dar ce facem cu pomicultorii din țara asta? Vin din afară foarte multe mere la prețuri foarte mici. Probabil că în Polonia sau în alte părți le decontează transportul, ambalajul și așa mai departe. La noi,  ambalatul plus transportul merelor la destinație, ajungem aproape la 1 leu. Deci, în momentul în care primești un preț de 3,20 lei kilogramul ai rămas la 2, 20, de fapt pe kilogram. Și sunt niște cheltuieli enorm de mari pe soluţii, plus zilierii la care mie întotdeauna mi s-a părut că un preț destul de ridicat. Adică dacă eu dau 150 lei la zilier în mână, trebuie să dau în aceeași zi 75 lei și la stat. Dacă eu am cheltuiala asta de 225 lei, măcar lăsați-mă să i-o dau la zilier în mână și atunci nu mai pleacă. Nu știm ce să facem şi de aceea multă lume aşteaptă robotizare. Nu știu dacă în trei-patru ani vom găsi numai roboți la culesul merelor la noi. Nu cred”, ne spune Octavian Drăgan. 

La Ghinda este o cultură superintensivă. Are foarte, foarte multe avantaje față de restul livezilor. E mult mai aerisită, mai suplă în care soarele şi lumina aduc calitate. Însă şi costurile sunt enorm de mari, aproape 50.000 EUR pentru înființarea unui hectar de livadă. 

“Sigur că stropirile, bolile, dăunătorii  sunt aceleași, dar sunt diferențe foarte mari la tăieri, la felul de a  îngriji pomii, de a-i hrăni, în sensul că le trebuie foarte multă mâncare, având în vedere că au rădăcina foarte slabă și atunci nu pot să își caute singuri mâncarea. Într-o livadă clasică sau intensivă, rădăcinile ajung la doi-trei metri adâncime, pe lateral la fel. Sigur că asta mărește costurile. Fructele trebuie rărite manual, deci aproape că le numărăm pe fiecare pom să vedem câte, ce lăsăm, care e mai sănătos, care este mai bine expus la soare și atunci sunt alte cheltuieli. Rezultatele sunt bune, favorabile, deci putem spune că avem un procent mare de 85 % mere pentru consum, ceea ce foarte mult pentru o plantație. Avem o producție destul de mare la hectar, în jur de 40- 45 de tone, dar și cheltuieli pe măsură”, spune producătorul. 

La măr sunt soiuri care erau cerute pe piață: Golden Delicios pe jumătate din suprafață, jumătate cu mere roșii, care sunt Red Chief, Evelina, Gala  și Jonaprince.

“Evelina este un soi derivat de club, foarte căutat. Noi îl vindem la magazin la același preț ca și celelalte mere. Vine și din Italia, același soi, de trei ori mai scumpe ca ale noastre. Nouă ne lipseşte marketingul la produse. Avem cireș, e plantat pe 2 hectare, superintensiv, o distanță de plantare de 4/2, 1250 de pomi la hectar.  Avem o calitate foarte bună la ele Cordia și Regina, soiurile foarte căutate, însă până acum am avut cam 30 % din producția normală care trebuia să avem. Sperăm în anul ăsta să fie, să nu avem aceste probleme. Avem și prun pe aproape 3 hectare, sunt mai multe soiuri. Am plantat în 2008, exact după ce am intrat în Uniunea Europeană, când am rămas fără angajați, am avut atunci o gândire să punem  mai multe soiuri. Am plantat vreo 6 soiuri care să fie eșalonate pe o perioadă mai lungă de timp, să ne putem descurca numai cu angajații la recoltare. Însă materialul săditor a fost de slabă calitate, și ne-am gândit anul ăsta să scoatem să îl replantăm în altă parte și să punem trei hectare de măr superintensiv. E foarte greu. Suntem pe o linie care nu știm niciodată în ce parte cădem, în partea în care trebuie să închidem sau în partea în care putem merge înainte. Cu toate investițiile pe care le-am făcut, noi nu am reușit până acum să tragem niște bani, să ne reprofilăm pe alte investiții, pentru că toți banii care ne rămân stăm cu ei și ne gândim că a început un nou an, am atâția angajați, am atâtea cheltuieli, să-mi țin banii . Dacă mă duc la bancă și iau împrumut și se întâmplă ceva cum v-am povestit de grindina care a fost, de unde mai puteam da banii. Chiar am văzut, la televizor pe cineva din Camera Deputaților, un proiect de lege pentru așa ceva. Nu știu ce s-a mai întâmplat cu el. Dacă acela ar fi pus în funcțiune, am supraviețui atât noi, cât și legumicultorul. Foarte mulți bani dăm pe ambalaje. În supermarketuri, pe lângă calitate, se cere o  decență în a ceea ce privește livrarea”, conchide pomicultorul. 

Sunteţi aşteptaţi pentru mere sănătoase, pentru seminţe de sezon, la magazinul propriu din C.R. Vivu nr. 45. Aici sunteţi primiţi cu drag de întreaga familie. Pasiunea merge mai departe prin fiul Tudor!