“Fiţi treji, priveghiaţi! Potrivnicul vostru, diavolul, umblă răcnind ca un leu căutând pe cine să înghită” (Petru 5, 8)

Într-o lume postmodernă, secularizată, or fi oameni care nu mai cred în existenţa dracilor.Scriitorul Beaudelaire ne spune că cea mai mare viclenie a dracului nu este să ne facă să nu credem în Dumnezeu, ci să ne facă să nu credem în existenţa lui, ca să poată lucra clandestin şi nevăzut.
Poate vă aduceţi aminte că atunci când Moise s-a întâlnit cu Dumnezeu, L-a întrebat: “ Cine eşti Doamne?” Ca să pot spune compatrioţilor mei. Cine eşti Tu? Ce i-a răspuns Dumnezeu? Eu sunt “ Cel ce sunt!” Eu sunt existenţa prin excelenţă. Ce spune diavolului. “ eu” nu sunt. Eu nu exist..
Viaţa este ca un joc şi sunt două echipe care joacă, a lui Hristos şi a diavolului. E bine să privim la noi înşine, în fiecare zi, şi să zicem: “ De partea cui sunt, într-adevăr, a lui Hristos ori a diavolului?.
Ori Evanghelia de astăzi ne demonstrează nu prin cuvinte, ci prin fapte că el diavolul există. Domnul Hristos cu ucenecii Săi trece cu corabia dincolo de Marea Tiberiadei, în ţinutul Gherghesenilor. Şi-l întâmpină un nom care se comporta grozav. De multă vreme nu mai punea haină pe el şi în casă nu mai locuia, ci prin morminte. Şi văzând pe Iisus, a căzut înaintea Lui şi cu glas mare a zis: “ Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Cel Prea Înalt? Rogu-Te, nu mă chinui” (Luca 8, 29).
Pentru că poruncea duhurilor necurate să iasă afară. Şi duhurile necurate L-au rugat pe Mântuitorul să le facă o concesie: dacă le scoate din om să le lase să intre în porci, pentru că era o turmă de porci păscând în împrejurimi. Si au intrat duhurile necurate în porci şi porcii, ca la o poruncă, s-au aruncat în mare.

Cei mai mulţi oameni cred, în mod greşit, că locul de şedere al diavolului este iadul. Nu este tocmai aşa, deoarece câmpul de lucru este pământul, sunt sufletele omeneşti. De aceea, Sfânta Scriptură îl numeşte pe Satana “ stăpânitorul acestei lumi”
Unii s-au întrebat de ce a îngăduit Domnul Hristos să aibă asemenea pagubă locuitorii din Gadara? Din 2 Motive:
1.ca prin ei erau şi saduchi care nu credeau în existenţa diavolului şi în existenţa îngerilor.
2. Domnul Hristos a vrut să-i tămăduiască şi pe ceilalţi cetăţeni din Gadara, care se socoteau sănătoşi, dar sufereau de o boală gravă, boala iubirii de avuţie, a iubirii de bani, a iubirii de avere.
Pe ei nu i-a impresionat faptul că s-a făcut sănătos un concetăţean de-al lor. Pe ei i-a durut paguba şi-au venit cu toţii la Domnul şi au zis: “Doamne, du-te din hotarele noastre”.
Atacurile Satanei, care au început în cursul istoriei, vor continua până când Dumnezeu începe să tragă cortina peste această drama înspăimântătoare.
Fie că noi credem, fie că nu credem în existenţa diavolului,el există şi-şi face văzută prezenţa prin lucrările sale. Cu siguranţă că noi creştinii am vrea să înfrângem această forţă malefică, această forţă negativă pe care o reprezintă diavolul.Numai că lupta pe care ducem cu el trebuie să fie cu foarte multă înţelepciune.

Lucian Blaga, într-o carte de aforisme, parcă parafrazând Evaghelia spune: “ Diavolului să nu-i faci concesia să stai de vorbă cu el, pentru că până la urmă, te bate în dialectică şi te înduplecă”. Nu trebuie pornită discuţia cu el, pentru că începe cu lucruri mici, dar până la urmă te determină să faci lucruru mari.
Un scriitor cunoscut, e vorba de Kafka, are şi el o meditaţie: “ Unul dintre artificiile cele mai eficiente de seducţie ale diavolului constă în faptul că ne provoacă la luptă.Ne provoacă la luptă şi până la urmă, dacă nu suntem destul de atenţi, ne şi biruieşte”.

Datoria noastră este să cerem ajutorul lui Hristos, Care a venit în lume “ ca să strice lucrurile diavolului”. O astfel de întărire contra duhurilor necurate se realizează prin trei arme duhovniceşi: Trezvia, rugăciunea şi semnul Crucii.
Trezvia este prima armă necesară pentru a nu cădea în cursele perverse ale amăgitorului. Diavolul nu poate să facă nimic decât dacă ne învoim cu propunerile lui. Un părinte din pustie spune: “ Dacă-i dai şuviţe, el împleteşte funii”. De aceea, ni se cere vigilenţă, adică paza minţii şi paza inimii.
Rugăciunea este a doua armă prin care-l putem birui pe diavol, căci Domnul spune: “ Acest neam de demoni cu nimic nu poate ieşi, decât cu rugăciune şi cu post”(Mc.9,29).
Semnul Crucii este al treilea mijloc necesar pentru a avea izbândă împotriva duhului viclean, precum arată o cântare liturgică: “ Doamne, armă asupra diavolului, Crucea Ta ai dat nouă!”. Sfântul Chiril al Ierusalimului afirmă: “ Precum câinele fuge de băţul cu care a fost lovit, tot aşa şi dracul fuge de Crucea care-i aminteşte că prin ea a fot biruit”.
Aşadar, să ne ţinem strânşi de Domnul nostru şi de Maica noastră Biserică, de unde primimd însănătoşire sufletească şi trupească; nădăjduim să auzim glasul tainic al Mântuitorului la fel ca omul din Evanghelia de azi: “Întoarce-te în casa ta şi spune cât bine ţi-a făcut ţie Dumnezeu”.