Flavius Buzilă: Cred că “Liviu” e un elixir al tinereţii

Trupa Hara a fost invitată cu ocazia centenarului de la Colegiul Naţional Liviu Rebreanu, Bistriţa ,pentru a susţine un concert în curtea liceului. Cu multe emoţii, înainte de lansarea oficială a imnului, solistul trupei şi totodată absolvent al acestei instituţii,Flavius Buzilă a fost de acord sa raspundă la câteva întrebări.

-Ştim că sunteţi un absolvent al Col. Naţ. Liviu Rebreanu.Cum aţi reacţionat când vi s-a propus să vă număraţi printre colaboratorii acestui eveniment?

Flaviu Buzilă: Am avut foarte mari emoţii. Când domnul director mi-a propus acest lucru mi-am amintit de atmosfera din CNLR. Pentru mine e o mare provocare deoarece e foarte diferit să faci o piesă în mod normal şi alta e atunci când o faci implicat emoţional. Dacă i-a plăcut şi mamei... (râde)

- Deja rebreniştii au învăţat versurile.Credeţi că elevii de acum se regăsesc în versurile dumneavoastră?

Flaviu Buzilă: Păi din ce am aflat da. După o zi au început să mă sune oameni să-mi spună că îl ştie toată lumea. Seara am vrut să-mi verific emailul, aşteptând un mesaj important. Nu am mai găsit mailul, căsuţa fiind plină de notificări de pe Facebook. Am intrat, si am stat pe chat, am vorbit cu foşti colegi supăraţi că nu vor putea fi prezenţi. Pentru toţi a însemnat ceva. Aveam în minte toate imaginile: banca, parcul chioşcul… Seara mi l-am cântat singur şi mi-au dat lacrimile. M-am întrebat dacă e ok să-ţi dea lacrimile la propria piesă (râde), dacă nu era prea sensibil, pentru generaţiile de acum care sunt altfel. Am zis că îl las până dimineaţă când am hotărât să nu-i fac nicio modificare.

-Cum au fost anii petrecuţi la Liviu Rebreanu?

Flvius Buzilă: Urâţi... (râde) foarte faini. Acum când mă uit în oglindă şi văd cât de repede au trecut cei 19 de ani… incredibil de repede! Mi-am dat seama că într-adevăr are ceva locul ăsta: are spirit, are stare. A fost foarte fain deşi erau nişte vremuri mai stricte. Într-a 12-a am făcut ce-am vrut., bine cu reguli. Am reuşit să combinăm foarte fain utilul cu plăcutul. A 9-a si-a 10-a eram mai mici , mai mult eram preocupaţi de şcoală, de note. A fost foarte faină, prima notă de 2 luată la chimie pentru copiat. Si nici nu am copiat. Era colega din spate care răsfoia cartea. La ora de mate trebuia sa ai uniforma completa. Dacă veneai cum spunea el, ora era superbă, era extraordinar…am stat de vreo două ori la uşă că n-am avut matricolă. Iar teza la mate,un moment crucial.( Râde) Şi am terminat clasa a 12-a tot cu un 2 luat tot la chimie pentru suflat. Eram aşa ca un haiduc. Băi! Am luat 2 pentru colegul meu (Râde). Am luat si doua palme pentru părul lung. Şi nu o sa uit niciodată mirosul plăcintei. Avea un miros de brânză amestecat cu petrol.Cred că le ţineau în lăzi de plastic lângă ceva combustibil… Uită-te cum am ajuns să-mi aduc aminte cu placere.

- Ce imagini vă trec prin minte când vă gandiţi la aceea perioadă ?

Flavius Buzilă: Ahhh.... păi multe si dinastea pe care le-am pus în cântec: parcul, chioşcul... astea extra. În interior, îmi amintesc foarte bine clasele. Dar chioşcul era o nebunie. Avea o bară pe mijloc ca să delimiteze rândurile... şi era aşa o nebunie acolo! Aveam o relaţie specială cu vânzătoarea. La un moment dat a dat cu nişte eugenii după noi. Era o doamnă un pic mai în vârstă şi o isterizam, săraca.

- Ce simţiţi acum când vă întoarceţi «la noi, la Liviu» ?

Flavius Buzilă: Foaaarte multă nostalgie, dar amestecată cu bucurie. Adică nu-i o nostalgie bolnăvicioasă. E foarte multa bucurie. Liviu cred că e un elixir al tinereţii, te întorci după 19 ani şi te simţi ca la vârsta de 18 ani.

- Dacă aţi putea întoarce timpul ce anume aţi schimba din viaţa de elev?

Flavius Buzilă: Nimic. Chiar nimic, pentru că eu cred că aşa a fost să fie şi bine că a fost aşa. Acum când mă uit după 20 de ani îmi dau seama că toate experienţele prin care am trecut m-au ajutat foarte mult.Pot să spun că m-a marcat mai mult experienţa din liceu decât cea din facultate.

- Ce v-aţi propus în legătura cu acest spectacol?

Flavius Buzilă: Nu mi-am propus nimic.Pentru că nu am vrut sa gândesc prea mult.Îmi doresc să fie un concert serenadă, să las sentimentele să vorbească. O să cântăm cu foarte mare drag cu voi cu toţi şi cred că atmosfera o să vină de la sine. Când gândesti prea mult, rişti să iasş perfect totul, dar ceva să lipsească: fara emoţii, iar emoţia contează. Sper sa nu plâng în faţa microfonului, dar în rest… (Râde)

Popa Adelina,Simionca Bianca,Vasilca Nora