Bal ca-n poveste la Liviu ! Trupa Hara a apărut din spatele unui perete cântând Imnul liceului !

Surpriză la Balul absolvenţilor de la Colegiul Naţional "Liviu Rebreanu". În toiul petrecerii ce a avut loc la unul dintre restaurantele selecte din Bistriţa, un perete a fost dat deoparte şi brusc a apărut o scenă cu Trupa Hara. nimeni nu bănuia acest lucru, artiştii venind prin spate, fiind o surpriză de zile mari atât pentru elevi cât şi pentru profesori.
"Ne-a iesit! Am stat ascunsi in spatele unui perete mai bine de 1 ora pentru o descindere- surpriza in mijlocul absolventilor de la "Liviu Rebreanu"! E greu de descris in cuvinte reactia si atmosfera de acolo !:) Va multumim, mult succes la examene" spun cei de la Hara!
la rândul lui, Flaviu Buzilă, absolvent în urmă cu mai bine de 20 de ani al celebrului liceu, declară: "Pentru o seară am fost iarăși elev la "Liviu Rebreanu " Bistrița. ..domn director zice ca iau notă de trecere". Nu a lipsit nici mama artistului, absolventă de Liviu în urmă cu 50 de ani, renumita profesoară Mărioara Buzilă. Surpriza a fost foarte mare, după cum afirma şi directorul Constantin Rus, care împreună cu artiştii şi cu toţi invitaţii au cântat Imnul compus de Hara:

LA NOI, LA LIVIU
Text, muzică:
Rebrenist Flavius Buzilă
Formaţia Hara
De-aş fi o frunză, cât mi-aş dori
Să mai ajung la copacul din care am plecat într-o zi.
De-aş fi o floare, ce mult aş vrea
Să fiu iaraşi bobocul din ploaie ce soare visa…
Uuu..
De-aş fi un cântec, cât mi-aş dori
Să mai ajung la chitara ce m-a fermecat într-o zi.
De-aş sta de vorbă cu Dumnezeu
I-aş da tot să-mi mai dea o dată, doar odată, anii de liceu.
Refren:
O, şi ce n-aş da, să pot să dau timpu-napoi,
Şi ce n-aş da, să fiu iar la Liviu cu voi.
Şi ce n-aş da printre real şi uman,
Să visăm, şi să fim nebuni şi să nu uităm o sută de ani,
Cum e la Liviu..
Poarta cu vise, strada cu tei,
Caut iubirea pe bancă în parc sau la chioşc dacă vrei,
Banca din spate, testul final,
Versuri uitate şi teza la mate şi ultimul bal.
Refren:
Uuu, şi ce n-aş da, să pot să dau timpu-napoi,
Şi ce n-aş da, să fiu iar la Liviu cu voi.
Şi ce n-aş da printre real şi uman,
Să visăm, şi să fim nebuni şi să nu uităm o sută de ani,
Cum e la Liviu..
.............
Despre cum au fost anii petrecuţi la Liviu Rebreanu, Flvius Buzilă declara pentru Răsunetul: Urâţi... (râde) foarte faini. Acum când mă uit în oglindă şi văd cât de repede au trecut cei 19 de ani… incredibil de repede! Mi-am dat seama că într-adevăr are ceva locul ăsta: are spirit, are stare. A fost foarte fain deşi erau nişte vremuri mai stricte. Într-a 12-a am făcut ce-am vrut., bine cu reguli. Am reuşit să combinăm foarte fain utilul cu plăcutul. A 9-a si-a 10-a eram mai mici , mai mult eram preocupaţi de şcoală, de note. A fost foarte faină, prima notă de 2 luată la chimie pentru copiat. Si nici nu am copiat. Era colega din spate care răsfoia cartea. La ora de mate trebuia sa ai uniforma completa. Dacă veneai cum spunea el, ora era superbă, era extraordinar…am stat de vreo două ori la uşă că n-am avut matricolă. Iar teza la mate,un moment crucial.( Râde) Şi am terminat clasa a 12-a tot cu un 2 luat tot la chimie pentru suflat. Eram aşa ca un haiduc. Băi! Am luat 2 pentru colegul meu (Râde). Am luat si doua palme pentru părul lung. Şi nu o sa uit niciodată mirosul plăcintei. Avea un miros de brânză amestecat cu petrol.Cred că le ţineau în lăzi de plastic lângă ceva combustibil… Uită-te cum am ajuns să-mi aduc aminte cu placere.

- Ce imagini vă trec prin minte când vă gandiţi la aceea perioadă ?

Flavius Buzilă: Ahhh.... păi multe si dinastea pe care le-am pus în cântec: parcul, chioşcul... astea extra. În interior, îmi amintesc foarte bine clasele. Dar chioşcul era o nebunie. Avea o bară pe mijloc ca să delimiteze rândurile... şi era aşa o nebunie acolo! Aveam o relaţie specială cu vânzătoarea. La un moment dat a dat cu nişte eugenii după noi. Era o doamnă un pic mai în vârstă şi o isterizam, săraca.