FRUNTAȘA FAMILIE BOJOR DIN ALUNIȘ (GĂURENI) – ARDAN

După desființarea Regimentului II năsăudean (1762-1851), localitățile grănicerești „fură transpuse sub administrație civilă”, la 1 aprilie 1851, iar foștii grăniceri deveneau liberi, proprietari ai „feudelor militare” deținute, fără nici un fel de răscumpărare¹. Mulți dintre ei, posedând cunoștințe transmise prin școlile grănicerești, „triviale”, „norma” din Năsăud și „cursurile preparandiale de 6 luni”, deschise și conduse de vicarul-director Ioan Marian (1837-1842) și  continuate de învățătorul-director Moise Panga (1842-1848; 1849-1850; 1855-1856), au devenit dascăli inclusiv în fostele localități iobăgești din comitate, datorită lipsei acute de învățători în perioada imediat postpașoptistă.

Un asemenea învățător a fost Gherasim Bojor din Aluniș (Găureni), grănicer din Compania a XI-a de la poalele Țibleșului, căruia îi fusese la îndemână să urmeze vechea „trivială” din Zagra (1786) și celelalte școli grănicerești amintite. Ajunsese dascăl tocmai în Ardan, din Piemontul Călimanilor, unde se căsătorise cu Ana, fiica preotului local Andrei Palimethi, originar din Salatiu (Mintiul Gherlei), fost înainte preot în Câțcău, lângă Dej. Până în anul 1888, Gherasim Bojor a fost învățător acolo, după care trece în localitatea grănicerească Mărișel (Nușfalău), aparținând, odinioară, Companiei a II-a, unde va funcționa până la pensionarea sa.² Din anul 1901 datează o „axiomă” trimisă din Nușfalău, spre publicare în Memorialul Reuniunii învățătorești gr.-cat. „Mariana” din Năsăud, căci Gherasim Bojor era membru ordinar al reuniunii, Filiala IV a Monorului, din 5 noiembrie 1891: „Ceea ce este oltuirea pentru pom, aceasta este educația pentru om”³.

Din cele două familii întrunite, Bojor și Palimethi, a rezultat una, după ultimele cercetări, de sorginte celto-italică⁴, din sânul căreia au crescut trei vlăstare, îngemănând calități specific grănicerești și proprii unui preot de comunitate spirituală negrănicerească. Cei trei fii au fost în succesiunea: Prof. univ. dr. și Canonic Victor Bojor (1877-1938), Prof. secundar Ioan Bojor (1885-1967) și Preotul-martir Andrei Bojor (1888-1940). În familia Prof. Ioan Bojor și a numitei Aurora de prin părțile Gurghiului s-a născut, la Reghin (1 noiembrie 1924), renumitul fitoterapeut și botanist Ovidiu Bojor, Dr. în Farmacie (Institutul de Medicină și Farmacie din București, 1967) și Membru de Onoare al Academiei de Științe Medicale din România (2002). A nu se confunda cu Academia Română! Merită, deocamdată, să ne reamintim „zicerea”, devenită celebră, a Dr. Ovidiu Bojor: „Să nu faci niciodată din excepție o regulă de viață!”. Avea, atunci, 87 de ani!

Fie-ne permis să derulăm evocările celor patru marcante personalități, începând cu cea a Preotului-martir Andrei Bojor. S-a născut în Ardan, la 14 iunie 1888, ultimul an de ședere aici a tatălui, ca învățător. Sursele bibliografice⁵ menționează că a urmat „triviala” din Monor (deschisă în anul 1764), devenită la 1872 „normala” cu patru clase, iar din 1886, „fundațională”, pierzându-și astfel caracterul confesional. I-au fost învățători în răstimpul 1896-1900 Isidor Titieni, Vasile Onigașu, aceștia și directori ai „fundaționalei” monorene, George Todoran, Grigore Romanessi, Teodor Adace, iar catehet, Pr. Simion Tanco.

Cu „funmdaționala” din Monor absolvită, Andrei Bojor avea posibilitatea să se înscrie la Gimnaziul Superior Fundațional din Năsăud, unde-l și găsim în cls. I pe anul școlar 1900/1901, între cei 66 de colegi. Dirigintele („ordinariul”) clasei era Prof. Ioan Păcurariu (Lb. română și Lb. latină); Prof. Iacob Pop – Religie greco-catolică; Prof. Alexandru Haliță – Lb. maghiară; Prof. Iuliu Prodan – Geografie și Istorie naturală (Biologie); Prof. dr. Paul Tanco – Matematică; Prof. Teodor Șimon – Desen geometric și Caligrafie. Dintre colegi se remarcă nume recunoscute, ca George Avram, Teodor Bindea, Maxim Domide, Ioan Partene, Aurel Sasu, Titus Slăvoacă, Aurel Șorobetea, George Vidican.⁶ Se părea că totul va decurge normal, dar în cls. a VI-a (1905/1906) obține „nesuficient” la Lb. greacă (Prof. dr. Alexandru Pteancu, care ea și dirigintele clasei și-i va preda și Lb. latină) și Matematică (Prof. Emil Mărcușiu), astfel că este nevoit să întrerupă un an (1906/1907). După acest hiatus, Andrei Bojor va continua cu cls. a VII-a (1907/1908) și cls. a VIII-a (1908/1909), avându-i ca diriginți pe Prof. Virgil Șotropa (Lb. germană și Lb. maghiară) și, respectiv, pe Prof. Emil Domide (Matematică și Fizică). Alți profesori vor fi contribuit la finalizarea studiilor sale secundare: Dr. Nicolae Drăganu (Lb. română), Vasile Bichigean (Lb. latină), Grigore Pletosu (Propedeutică filozofică), Dr. Emil Filipan și Dr. Teofil Tanco (Igienă); directorul gimnaziului a fost Prof. Ioan Gheție (Lb. latină și Lb. maghiară). În urma Examenului de maturitate, „scripturistic” (17-21 mai 1909) și „verbal” (1-4 iunie 1909)⁷,  Andrei Bojor este declarat matur și îndrumat spre cariera teologică. De subliniat că, de la 1 septembrie 1909, al său frate mai mare, Ioan Bojor, devine „profesor supleant” de Geografie și Științe naturale la gimnaziul năsăudean.

Va urma, într-adevăr, Seminarul  Teologic gr.-cat. din Gherla (viitoarea Academie de Teologie) timp de patru ani (1909-1913), cu distinși profesori: Dr. Octavian Domide, Dr. Vasile Moldovan, Vasile Pordea, Grigore Pop și chiar fratele său cel mai mare, Dr. Victor Bojor; și sub doi episcopi ai Diecezei Gherlei, Ioan Sabo (1879-1911) și Vasile Hossu (1911-1916). Este hirotonit (ordinat) în anul 1914, după ce Andrei Bojor se căsătorise cu Lucreția Mureșanu din Mureșenii de Câmpie, fostul Imbuz, astăzi în Comuna Palatca (Jud. Cluj). A primit Parohia Puini, cu 248 de credincioși în anul 1930, localitate aflătoare în Comuna Geaca (Jud. Cluj). Sub aspectul arondării bisericești, atât Mureșenii de Câmpie, cât și Puini aparțineau Districtului protopopesc Sic al Diecezei Gherlei (din 1930, de Cluj-Gherla)⁸, în fruntea căreia va fi fost Episcopul Dr. Iuliu Hossu (1917-1948-1970), cardinal „in pectore” din 28 aprilie 1969 (dezvăluit la 5 martie 1973).

Sediul Districtului protopopesc Sic era în Mureșenii de Câmpie⁹, preot și Protopop Auxențiu Mureșanu (1852-1876-1932), arhidiacon onorar și asesor consistorial diecezan; casa parohială îi era îmbelșugată cu cei 14 copii ai săi, dintre care Lucreția, soția Pr. Andrei Bojor, și primul Primar român al Bistriței (1934-1937), Avocatul dr. Corneliu Mureșanu (1903-1996), cunoscut cercetător și publicist. În familia Pr. Andrei și Lucreția Bojor s-au născut doar trei copii: Lucia, Mariana și Victor, cu frumoase perspective intelectuale dacă n-ar fi fost masacrul colectiv comis de armata horthystă de ocupație, în noaptea de 19/20 septembrie 1940, chiar în casa preotului, urmaș al socrului său (1932-1940).

Întreaga Familie Bojor și încă 6 localnici, în total 11, bărbați, femei și minori, au fost împușcați și aruncați într-o groapă comună din grădină, acoperită apoi cu pământ. După 3 zile, au fost dezgropați și identificați. „Reînhumarea s-a făcut fără preot, fără glas de clopot și fără serviciu religios. Nimeni n-a avut curajul să aprindă o lumânare, totul petrecându-se în cea mai mare și mai lugubră tăcere”¹⁰.

Deosebit de semnificativă este judecata unui fost coleg de gimnaziu și de studii teologice al lui Andrei Bojor, preotul Iuliu Sonea din Parohia Cociu, Districtul protopopesc Beclean, supus și el maltratărilor horthyste: „Populația românească, încă din primele zile de ocupație, a fost supusă la cele mai groaznice și neînchipuite acte de teroare și barbarie, fără deosebire de rang și clasă socială. Furia dezlănțuită s-a manifestat îndeosebi asupra preoțimii noastre, cu convingerea că lovesc și nimicesc centrul nevralgic al neamului nostru, pe conducătorii firești, pe cei mai apropiați de sufletul românesc”¹¹. Vezi și cazul preotului Augustin Pop, din Mijlocenii Bârgăului..., dar și multe alte cazuri.

Note bibliografice

1. Valeriu Șotropa, Districtul grăniceresc năsăudean și locul său în lupta pentru progres social și libertate națională a românilor din Transilvania, Edit. Dacia, Cluj-Napoca 1975, pag. 261-262.

2. Canonicul Dr. Victor Bojor, Canonicii Diecezei gr.-cat. de Gherla acum: Cluj-Gherla, 1857-1937, Cluj 1937, pag. 259-260.

3. * * *, Memorialul Reuniunii învățătoresci gr.-cat. „Mariana” din Năsăud, edat din incidentul Serbării iubileului de 25 de ani a activității sale, I, 1876-1901, Năsăud 1901, pag. 106; 123.

4. Interviu de Robert Matei, 28 mai 2015, luat Farm. dr. Ovidiu Bojor, cu prilejul primei ediții a Colocviului Național „Ovidiu Bojor”, cu tema Să trăim sănătos, Reghin, 22-23 mai 2015.

5. Teodor Tanco, Martiriul lui Andrei Bojor amintește bestialitatea turcească a uciderii lui Constantin Brâncoveanu, „Virtus Romana Rediviva”, Vol. VI (Memoria viitorului), Bistrița 1987, pag. 322-327; Ioan I. Bureacă, Spiritualitate năsăudeană, bistrițeană, Edit. Mesagerul, Bistrița 2006, pag. 179.

6. Raportul al XXXVIII-lea despre Gimnasiul superior fundațional din Năsăud pentru anul școlastic 1900/1901, Publicat de Ioan Gheție, dir. gimn. subst., Tip. Carol Csallner, Bistrița 1901, pag. 19; 58.

7. Raportul al XLV-lea... pentru anul școlar 1907/1908, Publicat de Ioan Gheție, dir. gimn., Tip. G. Matheiu, Bistrița 1908, pag. 25; 67; Raportul al XLVI-lea... pentru anul școlar 1908/1909, Idem, 1909, pag. 64; 85-86; 98.

8. Șematismul venerabilului cler al Eparhiei române unite de Gherla pe anul Domnului 1930, Tip. Diecezană, Gherla 1930, pag. 17; 45.

9. În anul 1947, Parohiile Mureșenii de Câmpie și Puini aparțineau de Districtul protopopesc Câmpia, cu sediul în Sucutard (Geaca, Jud. Cluj), Protopop Ioan Radu și Preoți Pavel Mârza și, respectiv, Nicolae Olteanu. Vezi Șematismul Eparhiei gr.-cat. române de Cluj-Gherla, pe anul mântuirii 1947, „Cardinalul Iuliu Hossu” (Coord. Dr. Silvestru A. Prunduș, Pr. Clemente Plaianu), Edit. Unitas, Cluj-Napoca 1995, pag. 352-354.

10. Apud (Coord. Mihai Fătu, Mircea Mușat), Teroarea horthysto-fascistă în
nord-vestul României (septembrie 1940-octombrie 1944), București 1985, pag. 80-81.

11. Ibid., pag. 124-125.