Două decenii de la trecerea în veşnicie a prof. univ. dr. Gavril Scridon

La 6 septembrie 2016 se împlinesc două decenii de la trecerea în veşnicie a Prof. univ. dr. Gavril Scridon de la Facultatea de Filologie a Universităţii „Babeş‑Bolyai” din Cluj‑Napoca, unul dintre competenţii exegeţi coşbucieni, exhaustiv, chiar cel dintâi. Căci studiile sale de istorie literară începând din anul 1957, continuând cu bibliografia (1965) şi editarea seriei Opere alese (I‑VI, 1966‑1982), apoi cu teza de doctorat (1967), publicată în anul 1969 sub titlul Ecouri literare universale în poezia lui George Coşbuc. Studiu de literatură comparată, fără să fie eludată legătura „bardului de la Hordou” cu „locurile anilor de ucenicie” (1975), în primul rândcu ţinutul natal (1966), şi‑au găsit corolarul în lucrarea tipărită postum Viaţa lui George Coşbuc (Fundaţia Culturală Română, Centrul de Studii Transilvane, Cluj‑Napoca 2003), prefaţată bilingv (română şi franceză) de al său fost coleg, Prof. univ. dr. Ion Vlad. Şi apreciază Ion Vlad: „Printr‑o abordare monografică (...), George Coşbuc se află astfel în întregime restituit, (...) un demers exemplar asumat de‑a lungul existenţei sale de Gavril Scridon” (pag. II), precum George Călinescu („Viaţa lui Mihai Eminescu” – 1932 şi „Viaţa lui Ion Creangă” – 1938) sau Mircea Zaciu („Ion Agârbiceanu” – 1972) şi Niculae Gheran („Tânărul Rebreanu” – 1986 şi „Rebreanu, amiaza unei vieţi” – 1989).

Născut la 16 mai 1922 în Feldru (Bistriţa‑Năsăud), Gavril Scridon urmează Şcoala primară în localitatea natală, apoi Liceul Grăniceresc „George Coşbuc” din Năsăud (1933‑1941), după care este nevoit să‑şi segmenteze studiile superioare clujene în două etape: 1941‑1944, la Universitatea „Ferencz József”, şi 1944‑1946, la Universitatea „Regele Ferdinand I” (revenită de la Sibiu). Este licenţiat al Facultăţii de Litere şi Filozofie, Secţia Filologie modernă (franceză, română, estetică literară). Dintre profesorii năsăudeni amintim pe directorii Vasile Bichigean şi Aurel Şorobetea (viitorul socru), cu predarea ştafetei în anul 1938, Mihail Lipan, Gheorghe Pteancu, Ion Tomuţa, Ion German, Dr. Marin Vancea, Vasile Doniga, Ilie Grancea, Emil Ştefănuţiu Jr., Toma Bălan, Ion Dumitru, Dr. Teofil Tanco, Dr. Vasile Mihordea, iar dintre colegi, pe Grigore Găzdac, în clasa inferioară, şi pe Alexandru Husar, cu două clase mai mare. La Universitatea clujeană şi‑au adus aportul la formarea sa, printre alţii, Ştefan Paşca (Istoria literaturii române vechi), Dimitrie Popovici (Istoria literaturii române moderne), Gheorghe Giuglea (Filologie romanică), Theodor Naum (Limba şi literatura latină), Yves Auger (Limba şi literatura franceză), Kristóf György (Limba şi literatura maghiară), Ion Breazu, colaboratorul lui Sextil Puşcariu şi Alexe Procopovici la Muzeul Limbii Române, Liviu Rusu (Estetică şi critică literară).

Sunt apoi trei etape de câte doi ani fiecare parcurse de Gavril Scridon în învăţământul preuniversitar: profesor de franceză la liceul năsăudean unde învăţase (1946/44‑1948), la Sângeorz‑Băi (1948‑1950) şi, în sfârşit, la un liceu din Cluj (1950‑1952). Este încadrat în continuare ca şi cercetător ştiinţific la Institutul de Lingvistică şi Istorie Literară al Academiei R.P.R. (1953‑1956) şi redactor la „Tribuna” clujeană încă de la apariţia săptămânalului (1957‑1959).

Cariera universitară propriu‑zisă o începe însă la Institutul Pedagogic de 3 ani din Tg. Mureş, aici fiind decan şi şef de catedră la Facultatea de Filologie‑Istorie (1960‑1967); în paralel, la Catedra de Limba română şi Limbi stăine a Institutului Medico‑Farmaceutic (1959‑1964). Consemnăm acum şi prima ieşire a lui Gavril Scridon peste hotare, ca lector de Limba şi literatura română la Universitatea „Ludwig Maximilian” din München (1968‑1970).

Se întoarce şi este promovat profesor la Facultatea de Filologie din Cluj‑Napoca, şef al Catedrei de Literatura română, Comparată şi Teorie literară (1970‑1973‑1985‑1987), până în anul 1987, când devine profesor consultant. A fost conducător ştiinţific de doctorat (1974); a coordonat lucrări ştiinţifice‑didactice pentru profesori din învăţământul preuniversitar în vederea obţinerii gradelor didactice. Gavril Scridon fusese invitat în perioada 1982‑1991 ca profesor la Catedra de Filologie română a Universităţii de Ştiinţe „Eötvös Loránd”din Budapesta, catedră cu tradiţie, căci a fost înfiinţată în anul 1862 de Alexandru Roman, urmat apoi la conducerea ei de Ioan Ciocan în răstimpul 1898‑1909, fost director al Gimnaziului superior gr.‑cat. românesc din Năsăud (1880‑1898). Alte funcţii onorifice deţinute: preşedinte al Societăţii de Ştiinţe Filologice din România – Filiala Cluj (1978‑1991), membru al Uniunii Scriitorilor din România, membru al Societăţii Internaţionale de Filologie Maghiară şi al Uniunii Scriitorilor Maghiari (Budapesta). A iniţiat şi condus Buletinul „Pro Didactica” (1980‑1989). Este coautorul unor manuale de Gramatica limbii române, cls. V‑XI, pentru şcolile şi secţiile cu limbile de predare ale naţionalităţilor conlocuitoare, apărute în mai multe ediţii la Edit. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 1957‑1971.

A debutat publicistic la „Tribuna Ardealului” cu un studiu de folclor (20 noiembrie 1941), fiind mai departe colaborator consecvent şi al altor periodice: „Tribuna”, „Almanahul «Tribuna»”, „Steaua”, „Făclia”, „Studia Universitatis «Babeş‑Bolyai», Series Philologia”, „Viaţa Creştină”, „Utunk”, toate din Cluj‑Napoca; „Steaua Roşie” şi „Igaz Szó” (Tg. Mureş); „Familia” (Oradea); „Răsunetul” şi „Minerva” (Bistriţa); „Gazeta literară”, „Limba şi literatura română”, „Adevărul literar şi artistic” (Bucureşti); „Foaia noastră”, „Annales Universitatis Scientiarum Budapestinensis de «Rolando Eötvös» Nominatae, Sectio Philologica Moderna” (Budapesta) şi altele încă.

Cel puţin două studii documentate îi consacră şi lui Liviu Rebreanu: Liviu Rebreanu pe plaiuri năsăudene (1967) şi Liviu Rebreanu între „Oameni de pe Someş” (1976). Ca rezultat al cunoaşterii limbii maghiare, Gavril Scridon va fi elaborat masivul volum Istoria literaturii maghiare din România, 1918‑1989 (Edit. Promedia Plus, Cluj‑Napoca 1996, 609 pag.), scris „în ideea bunei convieţuiri” şi întru cunoaşterea la noi a literaturii produse de „minoritatea majoritară”. Aşa cum, de exemplu, profesorul blăjean din Aiton (Cluj), Emil Sabo, cu prima teză de doctorat despre Poet, „George Coşbuc. Studiu de istoria literaturii române” (1904), Révai Károly, „George Coşbuc. Poezii” (1905) sau directorul Pálffy Endre al Gimnaziului regal ungar de stat cu limba de predare română din Năsăud (1941‑1944), cu vasta lucrare „George Coşbuc. Viaţa şi opera” (1973), câteştrei în ungureşte, făcuseră cunoscut maghiarilor pe George Coşbuc, lucrări pe care, evident, Gavril Scridon le studiase.

Despre Gavril Scridon omul, profesorul şi istoricul literar, riguros, iubitor de documente şi adevăr, a cărui operă însumează peste 20 de titluri, plus articolele risipite în reviste de specialitate sau de popularizare, s‑au învrednicit să scrie, printre alţii, Ana Cosma, Teodor Tanco, Ion Buzaşi, Tudor Vianu, Şerban Cioculescu, Gabriel Ţepelea, Lucian Valea, Zaharia Sângeorzan, Aurel Rău, Irina Petraş, Mircea Popa, Ilie Rad, Ioan Lăpuşneanu, Nicolae Trifoiu... A fost distins cu Ordinul „Meritul Ştiinţific” Cls. a III‑a, cu prilejul Centenarului naşterii Poetului George Coşbuc şi al Academiei Române (1966).

La 29 martie / 4 octombrie 1975 a fost ales preşedinte al Comitetului de organizare destinat să conducă Prima Întrunire a Fiilor Judeţului Bistriţa‑Năsăud stabiliţi în Cluj‑Napoca, acţiune care, din anul 1994, se desfăşoară purtând girul Societăţii cultural‑ştiinţifice „Virtus Romana Rediviva”, ajunsă în acest an la a XXXIII‑a ediţie.

Pentru întreaga sa activitate ştiinţifică şi didactică dedicată celor doi „luceferi” năsăudeni, George Coşbuc şi Liviu Rebreanu, asociată pregătirii promoţiilor de studenţi, şi legătura stânsă păstrată cu ţinutul natal, în 15 mai 2010, Primăria şi Consiliul Local din Năsăud au hotărât să‑i confere Prof. univ. dr. Gavril Scridon titlul de „Cetăţean de Onoare Post‑mortem al Oraşului Năsăud”.

S‑a stins din viaţă la 6 septembrie 1996 în Cluj‑Napoca.

Lista de lucrări (selectiv)

1. Pagini despre Coşbuc. Contribuţii la cunoaşterea vieţii şi operei poetului, Societatea de Ştiinţe Istorice şi Filologice, Bucureşti 1957 (235 pag.)

2. Gramatica limbii române pentru clasele V‑VIII‑X (şcoli maghiare, în colab.), Edit. de Stat Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 1957 (330 pag.)

3. George Coşbuc. Bibliografie (în colab. cu Ion Domşa), Edit. Academiei RSR, Bucureşti 1965 (288 pag.)

4. Istoria literaturii române de la origini până la scriitorii paşoptişti inclusiv (în colab. cu Octavian Şchiau şi Livia Grămadă), Curs litografiat pentru Institutele Pedagogice, (f.l.) 1965

5. George Coşbuc. Opere alese (editor), Vol. I‑VI, Edit. pentru Literatură / Edit. Minerva, Bucureşti 1966‑1982

6. George Coşbuc şi pământul natal, Edit. Dacia, Cluj 1966 (18 pag.)

7. Cronologia vieţii şi operei lui George Coşbuc, „Studii despre Coşbuc”, Cluj 1966, pag. 11‑32

8. Anii de ucenicie ai lui George Coşbuc, Ibid., pag. 102‑112

9. George Coşbuc. Versuri alese (antologie), Edit. pentru Literatură, Bucureşti 1966 (278 pag.)

10. Liviu Rebreanu pe plaiuri năsăudene, Edit. Dacia, Cluj 1967 (28 pag.)

11. Ecouri literare universale în poezia lui George Coşbuc. Studiu de literatură comparată (Teză de doctorat – 1968), Edit. pentru Literatură, Bucureşti 1969 (344 pag.)

12. George Coşbuc. Poezii (editor), Edit. Albatros, Bucureşti 1971; 1987 (400 pag.; XLIX + 318 pag.)

13. George Coşbuc, „Istoria literaturii române”, Vol. III, Edit. Academiei RSR, Bucureşti 1973, pag. 759‑813

14. George Coşbuc în locurile anilor de ucenicie, Bistriţa 1975

15. Liviu Rebreanu între „Oameni de pe Someş”, Bistriţa 1976 (70 pag. + XLVII ilustraţii)

16. Octavian Tăslăuanu şi problemele culturalizării ţărănimii, „Octavian Tăslăuanu. Volum comemorativ”, Miercurea Ciuc 1978 (9 pag.)

17. Confluenţe literare româneşti şi europene în opera lui Mihai Eminescu, „Annals Universitatis Scientiarum Budapestinensis de «Rolando Eötvös» Nominatae, Sectio Philologica Moderna”, Tom XVIII, Budapesta 1988, pag. 61‑84.

18. George Coşbuc. Versuri şi proză (Postfaţă, Tabel cronologic de Gavril Scridon, pag. 452‑504), Edit. Dacia, Cluj‑Napoca 1991

19. Popas la Feldru (în colab.cu Ion Nechita), 1991 (176 pag.)

20. Antologie de literatura română. Perioada interbelică. Poezia (editor), Vol. I, II, Edit. Didactică, Budapesta 1991; 1993

21. George Coşbuc. Opere alese (editor), Vol. I, II, Edit. Ştinţa, Chişinău 1993

22. Istoria literaturii maghiare din România, 1918‑1989, Edit. Promedia Plus, Cluj‑Napoca 1996 (609 pag.)

23. Viaţa lui George Coşbuc (apărută postum, Pref. Biligvă română‑franceză de Ion Vlad), Fundaţia Culturală Română, Centrul de Studii Transilvane, Cluj‑Napoca 2003 (302 pag. + 15 Anexe)

S‑au folosit următoarele surse bibliografice: 1. Cataloagele Bibliotecii Centrale Universitare „Lucian Blaga” din Cluj‑Napoca; 2. Anuarele Liceului grăniceresc „George Coşbuc” din Năsăud, publicate de Vasile Bichigean – director, pe anii şcolari 1933/34, 1934/35, 1935/36 şi 1936/37; 3. Stelian Neagoe, Viaţa universitară clujeană interbelică, Vol. II, Edit. Dacia, Cluj‑Napoca 1980, pag. 308‑309; 4. Teodor Tanco, Dicţionar literar 1639‑1997 al Jud. Bistriţa‑Năsăud, Edit. „Virtus Romana Rediviva”, Cluj‑Napoca 1998, pag. 329‑330; 5. Ana Cosma, Scriitori români mureşeni. Dicţionar biobibliografic, Biblioteca Judeţeană Mureş, Tg. Mureş 2000, pag. 138‑139; 6. (Coord. iniţial Tiberiu Iancu), Clujeni ai secolului 20. Dicţionar esenţial, Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj‑Napoca 2000, pag. 292.

Prof. univ. em. dr. Ironim Marţian,

Societatea cultural‑ştiinţifică „Virtus Romana Rediviva” din Cluj‑Napoca