Fundița mov - simbol al solidarității față de copiii cu dizabilități

Săptămâna solidarității este un prilej de a privi și spre copiii și ținerii cu dizabilități. Știm că situația lor se poate îmbunătăți doar prin schimbarea atitudinii pe care o avem față de ei, iar pentru a ne schimba atitudinea, trebuie să-i cunoaștem. Dar cât de bine cunosc bistrițenii barierele cu care se confruntă copiii și ținerii cu dizabilități?!
Printr-un studiu realizat în cadrul proiectul „Ascendent și Nonformal la C.S.E.I. Nr. 1 Bistriţa” cu sprijinul primăriei municipiului Bistrița, am înregistrat opiniile a peste 150 de tineri bistrițeni și iată ce am constatat:
- în opinia tinerilor bistrițeni, principalele probleme ale copiilor și tinerilor cu dizabilități sunt legate de discriminare, insuficientă integrare și incluziune socială; nivel de trai scăzut; dependență/ insuficientă libertate; acces redus la educație; lipsa perspectivelor de viitor/ a locurilor de muncă; dificultăți de comunicare și relaționare în familie și în afara ei; insuficientă atenție din partea familiei și a comunității; acces redus la servicii specifice (consiliere, suport, recuperare), la spații și activități de timp liber și agrement; nerespectarea unor drepturi și lipsa egalității de șanse; stimă de sine scăzută și autoizolare; probleme de sănătate; violentă...
- instituțiile și organizațiile care se ocupă de copiii și ținerii cu dizabilități sunt slab cunoscute de către bistrițeni (43% nu au dat niciun răspuns la această întrebare!). Cel mai frecvent indicate sunt unitățile de învățământ (Centrele Școlare de Educație Incluzivă), Centrele de Plasament și ONG-urile („Micul Prinţ”, „Inocenţi”, „Benita”, „Bucurie”, „Impact”, „Ascendent”, „Tăşuleasa Social” și altele) și foarte puțin instituțiile publice județene sau naționale (ex. DGASPC);
- doar jumătate dintre respondenți și-au exprimat o părere privind programele/ activitățile/ locurile speciale pentru copiii și ținerii cu dizabilități din Bistrița. Cel mai frecvent a fost sesizată lipsa/ insuficiența următoarelor: centre (de zi/ tip respiro, de recuperare, de timp liber, de voluntariat), parcuri și locuri de joacă special amenajate, săli de sport și bazine, săli pentru dans, pictură, ateliere de dezvoltare a abilităților, activități de recreere și timp liber, activități de voluntariat; acces la programele existente în comunitate (rampe de acces, informare, suport psihic, emoțional și material);
- referitor la participarea tinerilor bistrițeni la diverse activități alături de/ pentru copiii cu dizabilități, aproximativ 62 % dintre respondenți nu au această „experienta”! Printre puținele situații de acest gen, cel mai frecvent au fost activitățile de strângere de fonduri și oferirea de cadouri de sărbători în centrele din Bistrița și Unirea („Lacrima”) și participarea la unele evenimente organizate în spații publice („Olimpliada Inocentilor”, festivaluri și Zile Internaționale/ a autismului , Halloween);
- la întrebarea „Ce este un Centru Școlar de Educație Incluzivă (CSEI)?”, 82% nu au avut nicio părere și doar 9% au putut să precizeze unde se află aceste centre în Bistrița...
... Așa s-a developat în studiul nostru „fotografia” opiniei publice privind incluziunea copiilor și tinerilor cu dizabilități. Este o imagine „alb-negru”, incompletă şi cu multe semne de exclamare... În rest, avem cu toții opinii, atitudini și prejudecăți, pe care le putem depăși doar venind mai aproape de ei, începând să-i cunoaștem și să le descoperim abilităţile din spatele dizabilităţilor. Şi asta, nu doar în „săptămâna soldarităţii”!

Corina Ernst, coordonator de proiect