Gândul din leagănul vieţii

Preşedintele Ligii Scriitorilor din România, scriitorul Alexandru Florin Ţene, aduce cu bucurie în faţa publicului „Cărticica de dat în leagăn gândul”, apărută la Editura Fundaţiei Culturale Ion D. Sârbu. După cum afirmă Sabin Bodea în prefaţă, cartea este un bun exerciţiu de cultură generală a cunoscutului scriitor clujean, senior al noţiunilor, care leagă cerul cu pământul într-un leagăn al generaţiilor şi creaţiei perpetue. Descoperim în prozele scurte de aici întâlniri cu oameni marcanţi ai culturii, ca un avatar peste timp pentru a-i cunoaşte şi generaţiile actuale.

Scriitorul intră în dialog cu Enescu, Eminescu, Sadoveanu, Eliade, Stănescu sau mari artişti ai lumii, precum Conan Doyle sau Francz Schubert. Imaginaţi-vă o întâlnire cu George Enescu în casa acestuia, la un ceai, împreună cu Maruca, soţia lui Mişu Cantacuzino – „Mănuşa de box” sau o întâlnire cu Amborise Vollart, a cărui operă o apreciez şi care vine el însuşi pentru a-şi prezenta creaţia – „Evadare din tablou”. Ţene reuşeşte, prin aceste proze, să ne apropie de secolele trecute pentru el, întâlnirile artistice la care îşi poartă de mână şi nepoţii, fiind evadare într-un alt spaţiu. Aşa este şi în spectacolul de iluzionism prezentat de maestrul Uferini, în care apare, surprinzător, magicianul Doyle, cel care l-a făcut celebru pe Scherlock Holmes. Interesante sunt momentele în care apar personajele Avatar descrise într-o atmosferă sumbră venind de undeva din timp, precum în magie în ceaţă, arătându-se apoi în toată splendoarea lor şi risipindu-se precum spiritul în cadrul şedinţelor de spiritism. Poate, unul dintre cele mai frumoase dialoguri este cel cu Eminescu văzut în Târgul Neamţului strângând mâna cu multă căldură lui Ciprione Bădescu într-o grădină a literaturii veşniciei. Eminescu este, de fapt, prezent în mai multe proze, descoperind astfel patosul lui Ţene pentru opera acestuia. Imaginaţi-l pe poetul naţiunii, Eminescu, privind din cer pe pământ, plimbându-se singur prin câmpiile Elisee din dreapta Tatălui Ceresc. Este înconjurat de albul pur, de la copaci, iarbă, râu, până la stele, fiind la taifas cu Maica Domnului, cea care îi spune despre pământeanul Ţene, care a propus Bisericii Ortodoxe canonizarea lui. Ce poate fi mai frumos decât următoarele cuvinte: „Ţie nu-ţi mai trebuie acest rang pământean atâta timp cât Dumnezeu te-a uns serafim pentru a fi înger păzitor pentru literatura ţării tale”, spuse în imaginaţia lui Ţene de Fecioara Maria. Ne reîntoarcem la seratele muzicale ale profesorului Francz Schubert, care predă lecţii nepoatei Catinca sau la cântecul lui Schubert, toate fiind aplaudate de scriitor. Dialogurile imaginate sparg spaţiul dintre real şi fantastic astfel încât nepoţii se plimbă de mână cu Charlie Chaplin, iar ceasul are limbile încleştate întru aşteptarea poveştii în care zidurile burgului vibrează istorie sub degetele nevăzute ale razelor lunii.

După ce poposim la o felie de pepene la regina Elisabeta, împreună cu Enescu, luăm trenul istoriei şi poposim, din nou, în timpurile noastre, cu poetul Ioan Alexandru, pentru ca mai apoi să-i mulţumim scriitorului Ţene pentru clipele de istorie şi cultură pe care ni le-a dăruit.