Gânduri la susţinerea tezei de doctorat a părintelui ierom. Maxim (Iuliu-Marius) Morariu

Momente de înaltă încântare, frumuseţe spirituală şi bucurie sufletească ne-au fost prilejuite de evenimentul academic prin susţinerea tezei de doctorat intitulate" Repere ale autobiografiei spirituale din spaţiul ortodox în secolele XIX şi XX: Ioan de Kronstadt, Siluan Athonitul şi Nicolae Berdiaev", elaborată de către părintele ierom. Maxim (Iuliu-Marius) Morariu, sub coordonarea ştiinţifică a Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei al Clujului. Discursul oratoric de excepţie în prezentarea tezei de către autor a surprins şi copleşit auditoriul prin profunzimea ideilor, ineditul lucrării şi caracterul interdisciplinar abordat. Recenziile lucrării prezentate de către părintele coordonator, părinţii profesori Ion Cristinel Teşu de la Iaşi, Gheorghe Holbea de la Bucureşti şi Ştefan Iloaie de la Cluj-Napoca, au evidenţiat amplitudinea cercetării realizate de autor, corectitudinea interpretărilor precum şi argumentele clare şi limpezi invocate. Cultura ştiinţifică a părintelui Maxim i-a facilitat o articulare armonioasă a conţinuturilor teoretice de factură teologică, socială, politică şi psihologică.

Definirea termenilor vehiculaţi în lucrare (autobiografia spirituală), taxonomia dedicată prezenţei acesteia în spaţiul ortodox, sunt în măsură a evidenţia investiţia de efort, competenţele şi abnegaţia în a oferi cititorului un text amplu, limpede şi corect. Metaanaliza realizată, punerea în relaţie a autobiografiei a trei dintre autorii importanţi ai genului (între care doi sunt sfinţi, respectiv Ioan de Kronstadt şi Siluan Athonitul), marchează timpul istoric (sec.XIX şi XX) şi spaţiul geografic investigat şi analizat cu atenţie şi responsabilitate de părintele Maxim. De remarcat analizele reflexive, introspecţiile de mare sensibilitate subliniate de autor cu trimitere la cei trei sfinţi. Aici surprindem cu bucurie un alt aspect valoros al lucrării, şi anume invocarea indirectă a modelelor de autocunoaştere relevate în autobiografiile analizate. Calitatea de cercetător a părintelui se împleteşte armonios şi rodnic cu cea de teolog şi pedagog în acelaşi timp. Avem modelul pedagogic comportamentalist al Domnului Isus, de ce nu am avea şi modele de autocunoaştere prin introspecţii profunde şi autoanalize? Un astfel de demers metodico-ştiinţific prezentat cu ardoare, cu bucuria împărtăşirii şi strălucirea dăruirii nu poate decât să stârnească admiraţie, apreciere şi mulţumire. Pentru noi toţi, auditori onoraţi de a fi prezenţi la un astfel de eveniment (peste 100 de persoane) teologi şi laici, profesori şi părinţi, istorici şi ziarişti, ziua rămâne de neuitat! Mulţumim cu recunoştinţă părintelui Maxim pentru bucuria de a fi fost părtaşi la un moment fastuos sub auspicii de înaltă ţinută ştiinţifică şi bogată încărcătură spirituală.

Lect. univ. dr. Adriana Denisa Manea

Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj- Napoca

Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei

Departamentul de Ştiinţe ale Educaţiei