Gavril Ţărmure: Cântăreţii s-au făcut şi compozitori şi textieri, prea mult pentru un singur om

Rep.:- Încercăm să tragem un semnal de alarmă pentru păstrarea tradiţiilor noastre. Din păcate, încet-încet, începând cu generaţia mea, o luăm pe altă pantă. De multe ori am spus că şi satul se transformă, tradiţiile se transformă, dar cred că un pic ar trebui să păstrăm, la rădăcină, şi tradiţiile noastre.

Gavril Ţărmure: - Sigur, satul nu mai este acelaşi ca acum 70 de ani, când satul tradiţional românesc era o societate închisă, pentru că posibilitatea de mişcare era mică şi atunci sigur că cultura dintr-un sat o crea elita satului, oamenii cei mai talentaţi acolo se manifestau şi deveneau modele de urmat. Cânta cel care avea glasul cel mai expresiv şi mai curat, juca cel care era mai virtuos, staroste era omul cel mai talentat şi mai inspirat, după care lucrurile s-au schimbat. Confiscarea proprietăţii private de către comunişti a defectat totul la satul românesc, iar prin intermediul ideologic al festivalului „Cântarea României” s-au modificat toate obiceiurile şi tradiţiile. Lucrul reprezentativ pentru sat, folclorul ritual a fost înlocuit de folclorul făcut, de folclorul fabricat şi din aceste cauze cântările s-au schimbat, nu mai erau cele pe care le auzeam de la un ţăran. Mai sunt solişti care cântră ca şi ţăranii, ca de exemplu Grigore Leşe, care oricând te poate păcăli că este ţăran-ţăran. Dar foarte mulţi dintre cei care au devenit cântăreţi de scenă, în primul rând şi-au părăsit spaţiul firesc, care este vatra satului, dar ei nici nu simt  acest lucru, e o confuzie generală, dar nici nu ascultă cântecele acelea care erau expresive şi relevante într-o anumită perioadă. Acum, cântăreţii, marea lor majoritate, s-au făcut şi compozitori, textieri, dar este prea mult pentru un singur om. Dar nu sunt inspiraţi, n-au talent, sunt foarte multe cântece făcute cu mâna, nu îţi vine să le asculţi, nu reţii nimic. Este important dacă reuşeşti să reţii măcar un cântec de la un solist, să spun că ştii un cântec de la un solist profesionist şi-l poţi reda, sau măcar o strofă. Dar tocmai acest lucru apreciez la Grigore Leşe, pe care l-am cunoscut în urmă cu vreo 30 de ani, a fost întotdeauna inspirat şi a cântat ca oamenii, nu ca la televizor, cum spunea tatăl meu. Televizorul era exemplul negativ la categoria „aşa nu!”, pentru că toţi cântau la fel, totul s-a cosmetizat inadmisibil de aprofundat. Era chiar o scenă de operetă în păşune, lucruri paradoxale care nu se fac. Ţăranul ştia că are un anumit comportament, în conformitate cu învoiala satului care, odată cu „Cântarea României” nu s-au mai respectat. Dar Grigore Leşe le-a respectat şi de aceea este atât de apreciat, de lăudat şi de iubit pentru că el este încă viu şi el poate constitui o alternativă în orice moment. Dacă vrei să asculţi muzică tradiţională românească de la cineva care trăieşte şi care e convingător, ascultă-l pe Grigore Leşe sau ascultă Grupul Iza care este iarăşi fenomenal. Sigur că, prin aceşti câţiva solişti şi aceste câteva grupuri muzica tradiţională românească a mai rămas un pic în atenţie. Dar la posturile comerciale de televiziune sau de radio nu prea sunt difuzaţi oamenii aceştia. Dar dacă toată ziua asculţi o prostie, începi să crezi că „prostia e deşteptăciune”. Dar ar trebui să se difuzeze mai des aceşti oameni care au relevanţă şi atunci publicul poate să aleagă, îşi formează singur gustul, nu trebuie să le spui tu asta e bine şi asta nu e bine.

Rep.: - Doar un singur exemplu de la noi, doamna Valeria Peter Predescu, care era toată ziua pe tren, la televiziuni şi nu mai este difuzată deloc, deşi cred că au sute de filmări cu ea. Au uitat.

Gavril Ţărmure: - Doamna Valeria Peter Predescu era o artistă cu ţinută, cu sobrietate, cu inteligenţă. Spunea un artist că „trebuie să ne ocupăm cât trăim de destinul nostru muzical, pentru că după deces, a doua zi, nu ne mai ţine nimeni minte”.

Rep.: - Se mai dă o ştire, după care televiziunile au alte ştiri „mai importante”, războaiele dintre „vedetele de carton”. Din păcate nu putem face nimic dacă o comisie sau CNA-ul nu ia măsuri. Sunt televiziuni private...

Gavril Ţărmure: - Da, dar până la urmă nici n-ar fi bine să se facă o cenzură a calităţii. Dar poţi să discerni tu, ca beneficiar, ca şi ascultător să nu-ţi placă. Nu poţi să consum, să ascult astfel de aberaţii care nu-ţi provoacă nimic.