George Echim, avocatul din Monor ce a înfiinţat o revistă literară la Braşov

George Echim s-a născut la Monor fiind absolvent al Facultăţii de Drept şi prodecan al Baroului Braşov. Este redactor şef şi editor al Revistei „Claviaturi” - serie nouă, Braşov, revistă trimestrială de poezie şi a publicat mai multe volume de poezie, dintre care amintim: .Zori de amurg”, Ed. Transilvania expres, „La cumpăna timpului”, Ed. Eurocarpatica, „Neînvinsul”, Ed. Eurocarpatica, „Întrupare”, Ed. KRON-Art, “Întoarcerea în Fiinţă”, Ed. Libris Editorial. Dintre distincţiile primate pentru activitatea literară amintim: Premiul Ligii Scriitorilor Români, pentru cartea de poezii „Împliniri”; Premiul „Octavian Goga”, acordat de Asociaţiunea Transilvană pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român, pentru meritele deosebite în implementarea activităţii Asociaţiunii ASTRA şi promovarea literaturii române; Premiul pentru cea mai bună revistă pe anul 2014, acordat de Centrul Internaţional de Traducere şi Cercetare a Poeziei - Chongqing, China, pentru Revista „Claviaturi”. Despre George Echim poetul, eseistul, publicistul şi editorul Cassian Maria Spiridon spune că are « o înţelepciune a maturităţii, îmbrăcată în versuri clasice de o evidentă acurateţe prozodică”.
George Echim vine în faţa cititorilor cu două noi apariţii editoriale, ambele la Editura Libris. Antologia de versuri aforistice „Echimisme”, cu titlul pornind de la numele autorului, surprinde prin tematica foarte variată cuprinzând cugetări referitoare la: om, viaţă şi moarte; familie; sentimente: iubire, bucurie, fericire etc.; religie: credinţă, Dumnezeu, creştinism, rugăciune, biserică; filozofie; istorie; politică; cuvânt, creaţie, natură; destin; relaţii interumane: libertate, demnitate, cunoaştere, raţiune, încredere, respect, ataşament, prietenie, ură, înţelegere, înţelepciune, etc. (p. 11).
În cuvântul însoţitor, A. I. Brumaru spune „ Propunerea lui George G. Echim de a înfăţişa aforismul în versiune beletristă e îndrăzneaţă şi originală: e, mai întâi, un câştig pentru poezie. Maxima, apoftegma sunt - ca să ne oprim acum in caz - o speţă a meditaţiei filosofice... la Ceorge G. Echim e vorba totuşi de o speţă cumva aparte, personalizată... un aforism, ca să spun aşa, înzestrat cu noi conotaţii va reflecta, va „povesti" altfel adesea moralizator, fără de răsucirea, frecnventă şi câteodată inevitabilă, în abstracţiune (...).Va răspunde aşadar chestiunilor contemporaneităţii, în regim, aş spune, de urgenţă, punând adică, mai mult, contemporaneitatea in chestiune - o pune sub întrebare, va să zică intr-o situaţie critică (...).Parimica românească e de regulă sănătoasă şi salubră, in multe din proverbele sale, românul e însă necruţător cu dezertarea de la socotinţă, de la cuminţenie şi de la povăţuirea de bine. Aforistica lui George G. Echim, ardelean din ţinuturile Năsăudului şi Bistriţei, ii urmează acestuia, fără rest, înţelepciunea, a dă st a rea în pocăinţa creştină"” (p. 13).
Edificăm cu versurile „Vin de nicăieri/ Şi plec niciunde.../ De Dumnezeu/ şi cugetul meu,/ Nu mă pot ascunde”; „Mă mir de tot şi de toate,/ Acum, mereu şi de-a pururi,/ Intens, înainte de moarte... ”.
Al doilea volum este „Întoarcerea în fiinţă”, despre care Nadia Cella Pop scrie în prefaţă: „În casa poemelor lui George Echim palpăm lutul ars, auzim fâlfâirile diafane, vedem pumnul strâns, tuşa penelului din cartea cu amintiri - putem fi aşadar orice dorim într-un spaţiu vast şi fermecător, oferit prin exprimarea vizual-poetică a vastului portativ mereu descoperitor al muzicii fiinţei umane ” (p. 22).
“Întoarcerea în Fiinţă este concepută, sugerată, acceptată ca realizabilă prin întoarcerea în, la natură, prin revenirea omului în neamul care i-a dat viaţă pământeană şi în spiritualitatea divină dătătoare de viaţă veşnică. În Fiinţa Divină te poţi întoarce, însă, numai în măsura în care ajungi să poţi ca de cele pământeşti să te dezlegi. Este neînchipuit de greu şi totuşi merită încercat. Numai aşa putem găsi mântuirea” spune autorul. Şi un exemplu: „Peroraţii adesea idioate/ Vă schilodesc fiinţa şi viaţa,/ Peioraţii ce se vor savante/ Vă risipesc trăirile cum ceaţa...” ... „Omenirea-i zăpăcită,/ Este bine de ştiut;/ Intr-o-aşa bulibăşeală,/ Oare ce e de făcut?”.
Îl felicităm pe autor, care a ajuns la zece cărţi publicate, pentru modul în care reuşeşte să promoveze literatura, o pasiune pentru domnia sa, dincolo de profesia de avocat.