GEORGE MUNTEANU – trubadurul care cântă în ceruri

Născut la 7 iunie 1953 într-o familie de ţărani din Telciu, oameni cu aplecare spre cultură, tatăl fiind dirijor al Fanfarei locale iar mama, descendentă a familiei Coşbuc, mare iubitoare de lectură,GEORGE MUNTEANU şi-a descoperit repede vocaţia, aceea de cântăreţ, autor de texte şi compozitor. Începuturile sale muzicale datează din anul 1974. Primele spectacole le prezintă pe scena Clubului Tineretului din Bistriţa. Imediat, fără timiditatea începăto¬rului, intră în vârtejul participărilor la Concursuri şi Festivaluri, muzica folk potrivindu-i-se ca o mănuşă. Premiul special al Juriului pentru prelucrare folclorică la la FESTIVALUL "BALADELE DUNĂRII" Ediţia I, nu înseamnă decât începutul. Urmează, în timp, cuceri¬rea a 23 de Premii la FESTIVALURI NAŢIONALE DE MUZICĂ FOLK. Anul 1978 este un an de referinţă pentru el şi muzica folk bistriţeană, prin con¬stituirea Grupului folk "ARHAIC", împreună cu Radu Ivan şi Gheorghe Ani. În acest an îşi lansează şi compoziţiile : Mioriţa, Pasărea Brâhcuşi, Căruţa, Nunta Zamfirei, toate compoziţiile muzicale ale grupului aparţinându-i. George Munteanu, cel care spunea despre sine: "Eu sunt băiatul care-mpuşcă-n toamnă/Şi sufletul meu e fructul de castan/Veşnic îmi port chitara pe umăr/Şi doamnă mi-i neaua rămasă din alt an", nu a scăpat, datorită valorii sale, atenţiei celui ce încerca să descopere valorile naţionale, poetul Adrian Păunescu. Debutul în Cenaclul FLACĂRA are loc în martie 1980, într-un spectacol la Bucureşti. A stat un timp alături de cei de la FLACĂRA, rămânând în atenţia milioanelor de spectatori prin mai multe cântece, printre care "NUMĂRUL DE TELEFON", Poeţii bistriţeni l-au iubit şi preţuit, scriind pentru muzica sa texte, ce au devenit-în timp- cântece îndrăgite, Luca Onul, A.C. Milos, Cleopatra Lorinţiu şi alţii din cei dăruiţi cu harul poeziei. Supranumit în peisajul muzical bistriţean "ULTIMUL TRUBADUR", George Munteanu ne-a părăsit într-o seară de iarnă, sfârşitul venindu-i, aşa cum a visat, cu chitara alături...Vestea am primit-o de la fratele artistului, prozatorul Dumitru Munteanu. George a plecat DINCOLO, cu două lacrimi ţâşnite din ochii şi privirea agăţată cu disperare, de chitara sa, la care nu va mai cânta niciodată, murmurând, poate, versurile ultimului său cântec: "Tu zeu al iubirii, adu-mi primăvara/Şi caută-mi chitara ce geme sub ploi/Căci eu sunt dor şi cânt/Sunt flacără şi pară/Şi cisma mi se-afundă mai mult sub noroi". "ULTIMUL TRUBADUR" ne-a părăsit pentru todeauna, lăsând în urma trecerii sale printre noi, tristeţe..., câteva versuri...o chitară...un cântec...o amintire. În aşteptarea Marii trecerii, este depus la Capela Cimitirului ortodox, urmând ca înmormântarea să aibă loc azi, la ora 13.00. DUMNEZEU să-i aşeze sufletul nobil în rândul drepţilor.