Iulian Boldea: Trăire magică

- Când aţi mers pentru prima dată la colindat? Care a fost prima colindă pe care aţi spus-o la fereastra gazdei? Cu ce eraţi răsplătiţi?
- Povestea pomului de Crăciun. Când poposea în casă, cu ce îl împodobeaţi?
- Când a venit Moş Crăciun în casa dumneavoastră pentru prima dată ?
- Ce poveşti legate de Crăciun ştiţi de la bunicii şi părinţii dumneavoastră?
-Se află Crăciunul, cu toată salba de sărbători din preajma lui, în proiectele (scrierile) dumneavoastră?
Anchetă de Menuț Maximinian
...
Foarte important era să ne petrecem Crăciunul acasă,
în mijlocul familiei, cu cei apropiaţi. Îmi plăcea în mod deosebit
atmosfera inconfundabilă a colindelor, atmosferă în care intră,
ca ingrediente obligatorii, aromele cozonacului, bradul cu beteala lui multicoloră, cu bucate şi cadouri care ne aşteaptă să
le deschidem, căci exista o fascinaţie adevărată, un amestec
de uimire şi de bucurie care ne copleşea în momentul în care
vedeam sau găseam cadourile. Îmi vin în memorie zilele de sărbătoare de demult, cu zăpezile de altădată, cu colinde, clopoţei,
cu ceremonialul încărcat de surprize şi aşteptări, din care aşteptarea cea mare era miracolul aşteptării naşterii Mântuitorului, dar şi aşteptarea lui Moş Crăciun, în lumina tainică a
stelelor, în scânteierile magice ale beculeţelor din bradul împodobit. Nu lipsea din ritualul
Crăciunului, colindatul, când ne adunam mai mulţi copii cam de aceeaşi vârstă şi ne exersam calităţile muzicale prin colinde (O, ce veste minunată!, Deschide uşa, creştine, Florile
dalbe, Cerul şi pământul etc.), fiind răsplătiţi cu prăjitură, cu bani sau cu mere şi nuci. Împodobirea bradului era, de asemenea, un eveniment important, de la care nu puteam lipsi,
căci ne străduiam să fie cât mai arătos şi mai colorat. Din această senzaţie de aşteptare şi
de bucurie nu poate lipsi forfota oamenilor, vuietul lucrurilor ce vestesc sărbătorile, în gerul
ce ne scoate parcă din timp şi din spaţiu, nu poate lipsi gustul cozonacului cu nuci şi stafide,
al salatei de bœuf şi al sarmalelor. În acelaşi timp, îmi petrec o parte din Crăciun şi în spaţiul
minunat al cărţilor pe care le citesc în tihnă, al cărţilor ce reînvie poveşti, destine şi ţinuturi
imaginare în care vrem să fim mereu, să ne împlinim şi să ne desfăşurăm întregul evantai de
vise trăite aievea. Căci, în fond, Crăciunul meu este trăire magică, emoţie minunată, fascinaţie a cunoscutului şi a amintirii, curiozitate şi dorinţă de evadare în lumea sărbătorescului.