Veronica Știr: Cel mai frumos și drag basm al copilăriei

- Când aţi mers pentru prima dată la colindat? Care a fost prima colindă pe care aţi spus-o la fereastra gazdei? Cu ce eraţi răsplătiţi?
- Povestea pomului de Crăciun. Când poposea în casă, cu ce îl împodobeaţi?
- Când a venit Moş Crăciun în casa dumneavoastră pentru prima dată ?
- Ce poveşti legate de Crăciun ştiţi de la bunicii şi părinţii dumneavoastră?
-Se află Crăciunul, cu toată salba de sărbători din preajma lui, în proiectele (scrierile) dumneavoastră?
Anchetă de Menuț Maximinian
...
Crăciunul e prilejul celei mai mari bucurii din copilărie.
Mi-amintesc de primii ani în care m-am dus la colindat. Seara,
cete-cete de copii colindau din poartă în poartă. Îmbrăcată frumos, eram și
eu în una din ele, împreună cu sora mea mai mare; ne fascinaugeamurile
luminate la care sclipeau globurile și artificiile pomului de Crăciun. Dacă
mai și ningea, bucuria era basmul deplin. Toate uițele vuiau de colinde,
iar noi, de pe la poartă strigam: primiți ajunul de Crăciun, jupâne gazdă?
Primim, primim! se auzea dinăuntru, apoi intram în casă.
Printre primele colinde pe care le-am învățat erau „Viflaime, viflaime”, „Sara Crăciunului nost”, „Aseară pe înserate”. Bradul de Crăciun
îl aducea, de obicei, tata de la Cluj, și o mulțime de globuri și artificii. Era o mare plăcere
pentru mine și sora mea să-l împodobim. Pe lângă tulpină legam mere și nuci, date cu bronz,
biscuiți, de asemenea, jucării, păsări, păpuși.
La sfârșit, acasă, goleam traistele și număram cu voluptate nucile. După ce le scotea
din cuptor, mama așeza cornulețele cu nucă într-o copaie de lemnsub pat. Cum îmi plăceau
mult, drumurile mele se îndesau spre copaia; îmi făceam drum într-acolo pe neștemiri ce motive.
Noaptea globurile din pomul de la capul patului îmi sclipeau tainic și lumina intrată
pe geam era reflectată ca un candelabru de la palat, credeam eu. Cel mai frumos glob era
unul mic, așezat în vârful bradului, pe care l-am poreclit Turtuluca, fără să-mi dau seama ce
însemna. Pe atunci, zăpezile erau mari, strălucitoare, în straturi uriașe pe acoperișuri. Când
ningea eram fericită, mă trezeam în poveștile Fraților Grimm, tot așa cum mă simt și acum,
la vârstă matură. Casa se umplea de miros de lămâie de la cozonaci. Friptura de porc era
îmbietoare. Pe pat, mama punea cuverturi noi, țesute de ea, și toată casa era într-o sărbătoare cum nu mai avea anul.
Moș Crăciun, un personaj mitologic-laic, nu a avut spațiu de manifestare lângă
bogăția atâtor forme în care este lăudat, slăvit, Pruncul Iisus, născut „în ieslea săracă”.
Diversitatea universului de reprezentări populare împreună cu mirificul peisaj al iernii se
structurează în amintire ca fiind cel mai frumos basm al copilăriei.
În poeziile meledin volume apar elemente ale marii sărbători, dar în prezent, nu
am un proiect cu această tematică.