Hoinărind prin galeriile de artă bistriţene

Toamna târzie şi-a făcut debutul cu ploi, cu frig şi cu multă ceaţă. E vremea activităţilor culturale care preced marea sărbătoare creştinească: Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos.

Bistriţa, un centru bine cunoscut pentru activităţile sale culturale, ne aşteaptă cu lansări de carte, expoziţii de pictură, concerte şi simpozioane.

De curând, paşii mi i-am oprit la „Galeria de artă” de pe Pietonal, unde expune de câtva timp pictorul bucovinean David Croitor.

Un om matur, psiholog desăvârşit, stăpân pe arta portretelor, cărora le dă o expresivitate deosebită.

Întrăm în lumea miracolelor culorilor. Ne apropiem de prima pictură expusă: „Un bătrân”. E încă „Verde”. Poartă un veston colorat în roşu, iar pe cap are o pălărie albastră. În spate, pe un fond gri-mat zboară câteva păsări. (Nu cumva îşi au cuibul în capul lui?).

Impresionant este profilul unei femei în vârstă mijlocie, care priveşte la un copac rămas ciot uscat şi care, sfârşit de vijelii, mai păstrează o creangă ruptă de furtuni.

O pictură de idei? Se pare că da!

Aceeaşi impresie mi-a sugerat-o tabloul intitulat „Belşug”.

Pe o masă de ţară, făcută din scânduri brute, un ziar, iar pe el un crăpător pe care se află hrana dorită de trei copii: nici pâine, nici lipie; ceva intermediar. Ochii lacomi şi frumoşi au o expresie tristă. Pe tricoul unuia din ei citim o inscripţie: „Hapy man”!

O poveste din vremurile noastre!

Pictorul nostru gândeşte în imagini, dând uneori unui fapt mărunt semnificaţii aparte, cu mari rezonanţe lirice.

„Nimicul” pentru el este „Tablou”. Un semnal care trezeşte nostalgia amintirilor a ceea ce a fost: un colţ de casă, o ceternă deformată de şocurile suferite, un zid scorojit, care ne pot sugera emoţia plecării fără de întoarcere. Arma sa ascunde nu numai în formă şi culoare, pe care le potriveşte în concordanţă cu gradul emoţiei lăuntrice, dar şi ideea care-i sfredeleşte simţurile în momentul creaţiei.

Şi nostalgia caselor bătrâne şi părăsite! Cu pereţii scorojiţi, cu uşile primitive bătute în cuie, dar pe care se caţără plin de flori roşii un rug, ca o rugăciune pentru cei plecaţi departe. Pe glii străine? Sau în propria ţărână?

Şi fiindcă pictorul este bucovinean nu rămâne păgubaş în a ne arăta frumuseţea plaiurilor în care locuieşte: un peisaj cu clăi de fân şi păduri, cu cerul întunecat, dar peste care pluteşte o lumină stranie, care-i dă un farmec misterios. Ca după o furtună.

Iar două tablouri ne prezintă case din Balcic. Ele aruncă peste vălul nostalgic al celorlalte, o notă de optimism, căci sunt create în tabăra de pictură, ce a avut loc vara, în farmecul exotic al reşedinţei unei foste regine.

David Croitor! Un nume românesc obişnuit, pe care-l poartă o persoană cu totul aparte. Un artist sentimental, sensibil la fericirea şi la durerile semenilor, pe care ni le împărtăşeşte darnic printr-o artă matură şi viguroasă, care-ţi încarcă bateriile sufleteşti!

Expoziţia sa este o carte cu multe episoade, fiecare dezvăluind durerile sau bucuriile unui semne de-al nostru!

Luminozitate, deschidere, sinceritate, dar şi stăpânirea tehnicii!

Conducerea forurilor culturale bistriţene a mai adăugat o cărămidă la edificiul cultural al burgului cu fiecare expoziţie, cu fiecare manifestare artistică de orice fel, spre bucuria celor care trăiesc prin spiritualitate!