În horă cu anotimpurile

Scriitoarea Elis Râpeanu, cunoscută cititorilor bistriţeni prin prezenţa ei în paginile ziarului nostru „Răsunetul” cu epigrame şi catrene, dar şi prin prezenţa la Fesitvalul „Mărul de Aur”, publică, la Editura Semne, volumul „Hora anotimpurilor”, care cuprinde poezii pentru copii, părinţi şi bunici. Deşi a parcurs toate treptele învăţământului universitar, fiind profesor la Catedra de Limbi moderne a Universităţii Politehnice şi a Universităţii „Spiru Haret”, Elis Râpeanu ştie să revină la frumuseţea poeziei pentru copii, în care, rând pe rând, anotimpurile îşi dau mâna: „Anotimpurile toate/ Parcă-n horă-s adunate/ Defilau prin gândul meu/ Ca pe-un arc de curcubeu”.
Prima dintre surorile anului este primăvara, cea mai tânără dintre anotimpuri: „Primăvara, mai întâi/ Saltă sprinten din călcâi/ Îmbrăcată toată-n flori/ C-o mulţime de culori”. Urmează apoi sora care aduce căldura în viaţa oamenilor: „Vara împrăştie pe ogoare/ Razele fierbinţi de soare/ Poartă-n horă prinse-n brâu/ Spice galbene de grâu”. Anotimpul bogăţiilor şi al recoltelor este: „Toamna veselă, bogată/ Intră în horă încărcată/ Cu porumb, cu zarzavaturi/ Dând în stânga, dreapta sfaturi”. Cea mai mare dintre surori, dar şi cea mai aşteptată de copii, este cea care aduce frumuseţea covorului alb: „Iarna trece peste văi/ Într-un car cu zurgălăi/ Şi coboră, intră în joc/ Cu flăcăii la un loc”.
Povestitorul este cel care aduce în ograda noastră farmecul acestor anotimpuri: „Pirmăveri şi ierni la rând/ Trec cântând la mine-n gând/ Veri şi toamnele cu ploi/ Joacă sprinten sau greoi”. Nu puteau lipsi dintr-o carte pentru copii poeziile dedicate celei care ne-a dat viaţă, mama: „Mai învăţat, măicuţă bună, /Vorbirea noastră cea străbună/ Şi să iubesc, să iert, să cânt,/ Cam tot ce-i bine pe pământ”. Părinţii sunt, până la urmă, îngerii noştri păzitori: „Părinţii s-au mutat în lut/ Se roagă acum pentru-n sărut/ Se roagă-n cer şi pe pământ/ Să curgă roua pe pământ”. Sărbătorile importante de peste ani sunt şi ele incluse în cartea lui Elis Râpean u: „E o duminică-n fiecare floare/ Se îmbracă ramuri în dantele moi/ Petalele plutesc prin aer roi/ Cu aripioare albe de ninsoare” (De Paşte) sau „Moş Crăciun cu barbă rară/ Gârbovit ca un pitic/ De ce sacul de astă seară/ E sărac şi e mai mic” (De Crăciun).
Prietenii cei mai apropiaţi ai copiilor, animalele, sunt şi ele răsfăţate prin versuri într-o carte care este ca o urare peste timp pentru păstrarea tinereţii fără bătrâneţe şi a sufletelor de copil: „Strămoşeştile urări/ Toarnă-n suflete iertări/ Orele aurite cad/ Sub o cetină de brad”.
Cartea ar merita să fie citită de toţi copiii din ciclul primar, astfel încât să-şi facă o idee a ceea ce înseamnă frumuseţea poeziei pentru copii