Horia Bădescu, prefață la Antologia „Europoésie, anul 2010, „Fiecărui poet umanitatea lui”

Traducere de Elena M. Cîmpan

Universul și timpul poeziei aparțin în mod egal atât realului, cât și realității și actualității. Lumea poeziei este lumea esențelor, lumea faptelor purificate de accidental, universul concret perceput de conștiința emoțională. Este lumea vieții și a răspunsurilor, pe care inima le dă provocărilor acestui univers concret, și timpul ei este un timp interior, această oglindă invizibilă a timpului istoric. Contractul poetului cu eternitatea este contractul cu timpul istoric trăit. Aventura poeziei este aventura sufletului uman într-un anumit univers, într-un anumit timp.

      Pentru că poezia nu este doar o chestiune de limbaj, ci mai presus de toate, și în primul rând, este un mod de a ne trăi umanitatea. Paul Celan avea perfectă dreptate când afirma că sunt puțini poeți pentru că sunt puțini oameni.

     Actualitatea poeziei, cea care trezește interesul cititorului, pornește din capacitatea poetului de a ne da o imagine a timpului interior și a istoriei invizibile, care este adesea mult mai obiectivă decât istoria însăși, și din puterea lui de a se  exprima într-un limbaj, pe care doar el și cititorul său îl înțeleg.

     Putem spune, precum Cocteau, că poezia este „o limbă aparte”, dar această limbă își are rădăcinile în adâncurile ființei, acolo unde se întâlnesc toate vârtejurile și convulsiile omului existențial și social.

      Poezia este ecoul marilor mișcări ale acestor adâncimi, un ecou adesea mai amplu decât mișcările în sine. Magia ei constă în puterea de a reda sufletul nostru, conștiinței noastre emoțională, nu realul separat de realitate, ci realitatea regăsită în lumina tulburătoare a realului: sentimentul de apartenență la o umanitate, care este ceva cu totul diferit de existența simplă, o umanitate care se constituie din momentele de plenitudine interioară și care ne readuce la noi înșine, la ceea ce am trăit intens, care dă valoare existenței, acest teritoriu comun poetului și cititorului său.

     Dar... fiecărui poet umanitatea lui.  Metaforele lui sunt această umanitate a lui, pentru că trăim cu aceste vorbe. Nu trăim pur și simplu, ci vorbim pornind de la ceea ce-am trăit. Trăim cu și prin vorbele lui, prin tăcerile lui, care sunt vorbe încă nespuse. Trăim poetic, vorbind poetic.

Horia Bădescu este președinte de onoare al Asociației franceze „Întâlniri europene - europoezie” (președinte, Joel Conte)

 

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5