Icu Crăciun, Iacob Naroş şi Menuţ Maximinian, în Caiete Silvane

A apărut, deja, primul număr, din acest an, al revistei „Caiete Silvane”. Un număr excelent şi de data aceasta, încât, orice-ai face şi orice-ai zice, nu poate fi trecut cu vederea. Musai de citit din doască în doască. Ceea ce am făcut şi noi, cu multă plăcere şi sporit interes. Ne vom limita însă în a semnala prezenţa, în paginile acestei ediţii, a trei bistiţeni, pe care i-am menţionat încă din titlul acestei note.
Icu Crăciun este autorul unui superb roman, „Când vor înflori mălinii”, apărut la sfârşitul anului abia încheiat, la Editura Şcoala Ardeleană din Cluj-Napoca. Un roman biografic, după cum însuşi mărturiseşte autorul, al cărui protagonist este (un alt măierean!) fostul deţinut politic EMIL BOŞCA-MĂLIN, condamnat, în 1946, în contumacie, la muncă silnică pe viaţă. Următorii şase ani, condamnatul îi va petrece în clandestinitate, ascuns sau travestit, iar în 1952, fiind trădat de „prieteni”, va fi arestat şi, timp de 12 ani va cunoaşte spaţiul concentraţional din şapte puşcării ale regimului comunist. După eliberare, în 1964, va mai trăi, cu sănătatea zdruncinată dar cu conştiinţa curată, încă 12 ani. Pentru ca, după aproape o jumătate de secol de la trecerea sa la cele veşnice, Icu Crăciun să-l nemurească în paginile unui roman care, sunt convins, va intra în istoria literaturii române. Până atunci, însă, facem precizarea că Iacob Naroş, măierean şi el, citind acest roman, nu a rezistat tentaţiei de a-şi da şi el cu părerea. O părere pe caee se poate conta, vă garantez! Cronica lui, amplă şi aplicată, se intitulează „O spovedanie-document a unui om aflat dincolo de moarte” şi se citeşte, ca şi romanul lui Icu Ctăciun, cu sufletul la gură!
Cea de a treia prezenţă, onorabilă şi onorantă, este a diuganului Menuţ Maximinian, mai vechiul colaborator al revistei „Caiete Silvane”, scriitor şi jurnalist, directorul cotidianului „Răsunetul”, care oferă cititorilor un consistent grupaj de versuri din volumul, în pregătire, "Bimbo d` acqua - Copilul de apă", traducerea în limba italiană de Livia Mărcan !
Poeme scurte, dar percutante!
În faţa celor trei scriitori bistriţeni – eu atâta vă mai spun - să ne ridicăm, cu respect, pălăria!