Ieșeanca din Secuime

Sunt sigur că pentru astriștii de la Iași titlul nu e o surpriză, căci imediat știu că m-am referit la Doamna Luminița Cornea, din Sf. Gheorghe, deopotrivă, membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Brașov.
Textul meu de acum e prilejuit de cartea domniei sale „Zece ani cu ASTRA ieșeană” (Editura Timpul, Iași, 2021). Zece ani, adică timpul calendaristic din 2010 până la 2019. Că ardeleanca Luminița Cornea este membră a unui despărțământ astrist, situat geografic în umbra și lumina răsăriteană a României de azi, pentru cunoscătorii de cultură contemporană nu stârnește vreo nedumerire. Dimpotrivă!
ASTRA e un cognomen rezultat - în 1866 - din prima silabă a două cuvinte: „asociație” și „transilvană”, când se năștea în Transilvania un organism de cultură națională al cărui spirit, a cărui menire, a cărei nevoie de manifestare a spiritului românesc a străbătut, iată, timpul, spațiile geografice dincolo de hotarele de azi ale României Mamă, trecând chiar Atlanticul. Această osatură se datorează, în bună măsură, și Despărțământului „Mihail Kogălniceanu” al Astrei de la Iași, ale cărui fapte dau acestui organism nonguvernamental - Astra - o situare inconfundabilă pe verticala istorică a culturii românești.
Despre alcătuirea și conținutul acestei cărți o mărturisește autoarea, pe coperta a IV:
„La îndemnul doamnei prof. Areta Moșu, am adunat în prezentul volum toate textele mele referitoare la Astra ieșeană. Îi mulțumesc din suflet. Sper ca astriștii, care au participat la evenimente, să le retrăiască cu plăcere, iar cei care nu au văzut pe viu evenimentul respectiv să și-l poată imagina prin evocarea noastră.”
Așa am gândit/simțit și eu, când mi-a parvenit cartea. Textele sunt, pentru noi, participanți, implicați în aceste aduceri aminte, un fel de puzzle al faptelor concrete ale Despărțământului ieșean în teritoriile românești, din drepta și stânga Prutului (Basarabia - până la Odesa, Bucovina, Herța), de pe Valea Timocului, Gyula. Sunt mai mult decât un fel de procese-verbale despre cele puse la cale. Cartea are și o componentă jurnalieră, doamna Cornea consemnând reacții ale noastre față de fapte, atitudini ale oamenilor de la fața locului, stări de spirit de o parte și de alta. Oriunde deschizi volumul găsești notații de genul următor:
„Uneori, simțeam cum unii se uită de departe, fiindu-le frică să se apropie. Se temeau de ceva? S-ar fi expus unor pericole? Mai ales celor în vârstă, cu lacrimi în ochi, le era frică pentru familia lor? Vă rog să credeți că așa a fost și, din păcate, este încă.”
Este o consemnare prilejuită de „Deniile eminesciene”, începute la Iași și continuate la Chișinău, Cernăuți, Orhei, Anenii Noi, Căușeni, Satu Nou ș.a.; dar cu manifestări și la Năsăud, Blaj, București. După fiecare manifestare de acest gen, Luminița Cornea observa:
„Oriunde ne-am aflat, cântând, recitând poezii eminesciene ori ascultând, toți aveam același simțământ: al iubirii pentru limba română și pentru cultura neamului, pentru identitatea noastră.”
Bineînțeles că se găsesc pagini referitoare la anul Centenarului, autoarea realizând o cronică a evenimentelor, admirabil organizate de Despărțământul de la Iași, în țară și în afara mincinoaselor hotare, hotărâte de Moskova, pentru români, după război. Nu intru în detalii, deoarece atitudinea Cotroceniului și a guvernanților de la București au transformat aniversarea Marii Uniri într-o rușine „istorică”, de un penibil care încă nu mi-a potolit supărarea, tristețea.
„Zece ani cu ASTRA ieșeană” întărește convingerea tuturor cunoscătorilor că denumirea acestui organism - Astra „Mihail Kogălniceanu” Iași - este echivalentă cu numele Areta Moșu, președinta despărțământului și vicepreședintă a Astrei Naționale. (Oare în câte puține pagini, din cele 264, nu e prezent numele Areta Moșu?)
Este îndreptățit ca textul inițial al culegerii de față să fie dedicat acestei Doamne, în rândurile căruia este evidențiat momentul din 16 decembrie 2016 (150 de ani de la înființarea Astrei, la Sibiu), când, la Adunarea Generală Festivă a Academiei Române, Președintele Academiei Române înmânează „Diploma „Meritul Academic” Doamnei Areta Moșu.
În preambulul său, Luminița Cornea afirmă, la un moment dat:
„Prestigiul binemeritat al doamnei Areta Moșu influențează pozitiv pe astriștii din întreaga țară. Recunosc că printre aceștia mă număr și eu.”
Ei bine, recunosc că, printre aceștia, mă aflu și eu.
Iar în ce o privește pe... ieșeanca din Secuimea românească și pe cel de pe Someșul Mare (adică eu), îmi face plăcere să remarc așa: Onomastic, autoarea cărții de acum și semnatarul acestui text au în comun... silaba „cor”: Cornea/Cornel. Dar, esențial este că, sub aspect socio-cultural, suntem apropiați prin dragul ce-l avem pentru condiția noastră de astriști și pentru asocierea, prin fapte, la Despărțământul „Mihai Kogălniceanu”, Iași.