Importanța omiletică a cazaniilor românești, carte semnată de preotul Emanuel VIDICAN

Textele omiletice au constituit un instrument prin care omul ajunge să stabilească relațiile posibile dintre cuvânt (ca unitate lexicală care generează sens) și realitate, întrucât singura ființă capabilă de comunicare articulată se poate judeca doar în raport cu societatea sau în funcție de conexiunile pe care le stabilește în societate.

Lucrarea „Importanța omiletică a cazaniilor românești”, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2022 (574 pag.), pr. Emanuel Vidican, face dovada unui remarcabil efort de documentare, întrucât autorul parcurge și sistematizează o bibliografie impresionantă, nu numai prin numărul de lucrări, ci și prin domeniile de cercetare implicate. Astfel, bibliografia cuprinde enciclopedii, cazanii, dicționare lingvistice, lucrări care conțin structuri imagologice, precum şi cercetări teoretice, în sens mai larg. În acest context, este de apreciat modul în care cercetătorul a gestionat cu deplină franchețe și rigoare științifică, această bază documentară.

Cartea fructifică din plin relațiile dintre religie și istoriografie sau lingvistică, în contextul analizei cazaniilor românești. Astfel, studiul propune consemnarea reperelor istorice și geografice ale manuscriselor descoperite pe teritoriul românesc, pentru a sublinia influențele slave în actul de cult românesc, urmărind, totodată, identificarea elementelor etnolingvistice care pot contura cadre de gândire și de cultură tradițională.

Cartea se construiește pe mai multe paliere interconectate, evidențiind complexitatea demersului. Fiind vorba despre o lucrare care a făcut obiectului unei teze de doctorat, elaborarea ei a necesitat o muncă temeinică și îndelungată, care a vizat familiarizarea cu mai multe teorii și direcții de cercetare, concepte înțelese pe deplin, în vederea valorifcării în cadrul analizelor oferite.

Un prim punct al cărții îl constituie alegerea teritoriului cercetării. Marele merit al autorului este acela de a fi selectat o colecție articulată, care să reflecte analiza, pe de o parte, din perspectiva specificității religioase și, pe de altă parte, din perspectiva tiparelor de gândire universale care caracterizează aceste texte. Aceste două componente sunt importante fiindcă reflectă unele direcții actuale ale studiului de specialitate, în care se remarcă și o deschidere spre lingvistica de tip cognitiv, care poate analiza structuri conceptuale și moduri de proiectare a lumii, rezultate ale universaliilor de gândire religioasă și o semiotică a culturii, domeniul conceptelor imaginare, al noțiunilor encomiastice. Iată, așadar, o calitate a cărții de față, care, prin analiza și metoda comparativă din perspectivă religioasă, istoriografică (și, mai larg, culturală), reușește să fructifice, într-o cercetare de anvergură, corpusul excerptat.

Pe baza analizei minuțioase a cazaniilor, autorul a ajuns la o construcţie solidă, structurată în două părți mari, prima fiind preponderent cronologică, iar cea de-a doua având caracter analitic. Mai important este, însă, faptul că, plecând de la gama largă a teoriilor existente şi de la deschiderile operate de acestea, pr. Emanuel Vidican are capacitatea de a avansa teorii şi de a aduce anumite idei înnoitoare.

Cu o rigoare care caracterizează întregul demers, pr. Emanuel Vidican consacră întâia parte a cărții problemelor teoretice pe care cazaniile le subsumează: în capitolul introductiv, este argumentată alegerea temei, sunt definiți termenii și conceptele aferente și sunt prezentate metodele de cercetare. În capitolele următoare, sunt consemnate repere istorico-geografice, primele manuscrise religioase, slavone pe teritoriul românesc, autorul recurge la o prezentare diacronică a textelor omiletice românești, începând cu geneza și continuând cu definirea acestora și până la tendințele actuale în analiza textelor religioase.

Remarcabil este faptul că analiza este permanent întregită de o abordare conectată la specificitatea religioasă, autorul reușind, astfel, să deschidă noi direcții de studiu asupra acestor texte de importanță religioasă, dar și lingvistică, întrucât ele pot deschide perspective monografice, dialectologice sau lexicologice. Astfel, în capitolul al III-lea, „Desăvârșirea conținutului textelor omiletice românești începând cu secolul al XVIII-lea”, este dirijată atenția asupra personalității marelui ierarh Antim Ivireanul, oprindu-se și asupra interferențelor și cumulului de funcții: retorică, fatică, poetică, persuasivă, care însumează comunicarea ideilor, dar și exprimarea atitudinilor, didahiile având aceste trăsături puternic evidențiate, mai ales că sunt rostite într-un cadru solemn și de către persoane înzestrate cu harul comunicării.

Capitolul al IV-lea prezintă trăsăturile omiletice și pastoral misionare ale cazaniilor, evidențiind valențele unui astfel de text: particularități interpretative, educative, culturale, dar și contextele în care acestea sunt exprimate. În capitolul al V-lea, se oferă un studiu de caz cu aplecare asupra „Cazaniei din duminica vameșului și a fariseului”, pentru a se ajunge la particularitățile formale și structurale ale cazaniilor sau la cele morfologice și lexicale. Din punct de vedere lingvistic și stilistico-textual, apreciat este și rolul pe care și-l asumă autorul de a consemna unele arhaisme semantice sau lexicale: „să ne gătimu”, cu sensul ulterior „să ne pregătim” sau „dosădire” cu înțelesul de „jignire”, dar și de „mâhnire” sau „întristare”. Arhaismul „turmă” este folosit, în metalimbaj religios, cu sensul de „comunitate” (p. 373). În plus, se regăsesc analize stilistice și retroversiuni (p. 374).

Fundamentat pe analize minuțioase, studiul conduce la concluzii interesante privind mecanismele care motivează apariția cazaniilor, dar și la concluzii asupra evoluției lor.

Lucrarea, în întregul ei, constituie o contribuție importantă, care articulează cu claritate valoarea de text suport pentru specialiști, dar și un instrument aflat la îndemâna lingviștilor pentru a identifica fapte de limbă și unități lexicale salvate dialectal în asemenea texte religioase. Calitatea ştiinţifică a lucrării evidențiază un cercetător cu aptitudini teoretice şi analitice. Prin acribia analizei lingvistice, lucrarea se adresează unui segment avizat de cercetători și specialiști, preoților interesați permanent de perfecționare, dar se poate lectura cu răbdare și de publicul larg, pasionat de fenomenul religios și de evoluția sa.