Pr. Emanuel Vidican, o lucrare științifică în premieră despre Cazania românească

Pr. Dr. Emanuel Vidican, Importanța omiletică a Cazaniilor românești, tipărită cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte † Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului și prefațată de Pr. Prof. Univ. Dr. Vasile Gordon, Cluj-Napoca, Editura Renașterea, 2022, 574 p.  

 În istoriografia română de specialitate nu s-a înregistrat până în prezent o lucrare științifică care să abordeze laborios Cazania românească sub toate aspectele ei: omiletice, scripturistice și hermeneutice. Această misiune și-a asumat-o, cu multă dăruire și conștiinciozitate, Pr. Emanuel Vidican, preot misionar și secretar în cadrul Protopopiatului Bistrița. Demersul de cercetare asumat de către autor, ce vizează Importanța omiletică a Cazaniilor românești, a fost finalizat în anul 2020, în cadrul Școlii Doctorale „Isidor Todoran”, din cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, sub coordonarea Pr. Prof. Univ. Dr. Vasile Gordon, profesor emerit la disciplinele teologice de Omiletică și Catehetică de la Cluj-Napoca și București, un Om de o mare valoare spirituală și academică.

            Lucrarea pe care o evocăm se bazează pe o amplă bibliografie de specialitate, adusă la zi, respectiv: izvoare, cărți de cult, scrieri patristice, enciclopedii și dicționare, manuale și cărți, studii și articole, cărți de predici, cazanii, diverse cuvinte de învățătură, cu note și explicații subsidiare bogate (418 la număr). În ea se observă serioase și pertinente elemente de analiză și sinteză teologico-istorică, omiletică, liturgică, pastorală și literară, dar și meticulozitate în redactare și un stil plăcut și ușor de lecturat.

            Iată, dar, câteva din calitățile acesteia, ce au recomandat-o spre publicare la Editura Renașterea, ca teză de doctorat, în anul 2022, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Arhiepiscop și Mitropolit Andrei Andreicuț, fiind, în același timp, utilă celor interesați de problematica vechilor Cazanii de sorginte românească, „care, așa cum foarte bine subliniază autorul, nu sunt doar piese valoroase de arhivă şi patrimoniu bisericesc, ci cărţi liturgice cu impact benefic actual, cel puţin din două puncte de vedere: 1. Ca sursă de inspiraţie pentru predicile de azi; 2. Ca predici efective, care pot fi citite din când în când de la strană, aşa cum se petreceau lucrurile odinioară în istoria Bisericii Ortodoxe Române” (p. 26).

            Încă de la început, așa cum este firesc și academic, autorul îl familiarizează pe cititor cu definiția lexicografică a Cazaniei, definind-o, conform Dicționarului explicativ al limbii române, ca fiind o „carte religioasă care cuprinde predici sau povestiri în care se comentează texte evanghelice” (p. 11). Întregul demers științific este detaliat printr-o frază anamnetică, introducându-l efectiv pe cititor în istoria acestui subiect incitant și de actualitate, începând cu secolul al XVI-lea până în contemporaneitate, pentru a demonstra importanța «cultuală» și «culturală» a Cazaniilor în evoluția spirituală a poporului român.

            „Ceea ce ne propunem în lucrarea de față este să prezentăm: reperele istorice și geografice privind primele manuscrise de pe teritoriul românesc; influențele slave observate în mediul românesc și influența fraților Kiril și Metodiu; specificul textelor rotacizante și cuvântările lui Grigorie Țamblac; fondul omiletic de texte manuscrise de la Biblioteca Academiei Române; tranziția de la limba slavă la cea românească, precum și de la alfabetul slavon la cel latin; cu prioritate, importanța actuală a Cazaniilor în cultul divin, ca predici pe înțelesul tuturor” (p. 13).

            În elaborarea acestei lucrări științifice, autorul dă dovadă de pasiune și multă acribie, utilizând metoda analitică și cea comparativă, procedee clasice, reușind cu succes să realizeze „o analiză unitară a celor mai populare Cazanii, propriu-zis, într-o sinteză a datelor semnificative privind istoria, conținutul și modalitățile stilistice, din perspectivă omiletic-cultuală și cultural-literară” (p. 27).

            Capitolele II, III și IV sunt cele mai consistente și se vede că s-a insistat mult asupra lor. Pe de altă parte, delimitarea pe secole a textelor omiletice românești a fost o idee formidabilă și inspirată a autorului și a coordonatorului.

            În capitolul II a acestei temeinice lucrări ne sunt semnalate câteva texte omiletice românești, care au fost tipărite între secolele al XVI-lea și al XVII-lea, după cum urmează: Tâlcul evangheliilor sau Cazania I a diaconului Coresi (1564); Tâlcul evangheliilor sau Cazania a II-a a diaconului Coresi (1581); Evanghelie învățătoare sau Cazania de la Govora (1642); Carte românească de învățătură sau Cazania Sfântului Ierarh Varlaam, Mitropolitul Moldovei (1643); Evanghelia cu învățătură sau Cazania de la Mănăstirea Dealu (1644); Chiriacodromionul de la Bălgrad (1699), pp. 69-190.

            Capitolul III, de pildă, redă conținutul și analiza textelor omiletice românești începând cu secolul al XVIII-lea, autorul amintind aici de: Didahiile Sfântului Ierarh și Mucenic Antim Ivireanul (1708-1716); Chiriacodromionul Mitropolitului Astrahanului Nikifor Teotoke (1801); Tâlcuirea Evangheliilor și Cazaniile duminicilor de peste an, diortosită de Patriarhul Justinian Marina (edițiile 1960 și 1973), precum și ultima ediție a Cazaniei românești, tipărită la București în anul 2014, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, pp. 191-297.

            În capitolul IV autorul recurge la metoda analitică, tratând temeinic și reliefând caracteristicele omiletice și pastoral-misionare ale Cazaniilor mai sus pomenite, un lucru nemaipomenit și lăudabil în același timp, deoarece acest fapt dă substanță tezei și o încadrează între lucrăriile cu caracter științific pe această temă în istoriografia de specialitate.

            Trebuie să mărturisesc că, am citit și am recitit această admirabilă lucrare cu stiloul în mână și cu foile albe pentru notițe în față. Eu însumi am scris despre Sfântul Ierarh Niceta de Remesiana (c. 338/340 – 420) și opera lui în sinteza pe care am intitulat-o Sfântul Niceta de Remesiana. Viața și activitatea, apărută la Presa Universitară Clujeană în anul 2017, nefiind străin de analiza pe text a operelor Sfinților Părinți. Însă acest lucru, știu din experiență, presupune foarte mult efort, atenție și meticulozitate din partea cercetătorului, și nu-i este la îndemână orișicui.

            Cu toate acestea, sunt dator să recunosc faptul că riguroasa lucrare științifică realizată de Pr. Vidican Emanuel, sub coordonarea directă a Pr. Prof. Univ. Dr. Vasile Gordon, pe care n-am avut onoarea să-l cunosc niciodată mai personal, nefiindu-mi profesor, mi-a oferit o mare bucurie și satisfacție. Este o lucrare admirabil gândită și realizată, suprasaturată de date istorice, exegetice și bibliografice noi, de interpretări teologice (liturgice, dogmatice, morale și misionar-pastorale) inedite, de o impresionantă familiarizare cu spiritul epocilor în care s-au alcătuit Cazaniile românești. De altfel, chiar autorul, în referatul său depus la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, vine cu explicații pertinente în acest sens, când tratează despre caracteristicele omiletice și pastoral-misionare ale cazaniilor românești, această parte din lucrare fiind una inedită și de actualitate în istoriografia română.

            „Explicarea Evangheliei reprezintă cea mai cunoscută formă în transmiterea mesajului creştin către mintea și sufletul ascultătorului. Cazaniile sunt realizate cu scopul de a putea fi înțelese de toți ascultătorii, având și o mare libertate în exprimarea ei. Cazania și omilia au suferit de-a lungul timpului unele modificări de ordin lingvistic, prin actualizarea textului, păstrând însă acuratețea mesajului. Una dintre caracteristicile omiliei/sau predicii este calitatea informativă, pregătirea perceptivă, pentru mesajul ce urmează a fi transmis. Retorica discursului se bazează pe principalele elemente cum ar fi: introducerea, narațiunea, confirmarea și perorația. Calitatea informativă a Cazaniilor, constituie elementul principal în edificarea spirituală a Bisericii, pentru că se adresează celor dornici de cunoaștere a învățăturilor creștin ortodoxe. Calitatea explicativă a predicii are menirea de a-l apropia pe om de Dumnezeu prin smerenie, recunoscându-și greșelile și hotărând întoarcerea ”fiului risipitor” dar și a învățătorilor de credință. Calitatea educativ – afectivă are funcția de cunoaștere, îndreptare și sensibilizare a ascultătorului, cu alte cuvinte, să ajungă mesajul la inimă. Calitatea culturală are menirea de a răspândi Cuvântul lui Dumnezeu în popor și din punct de vedere cultural, participând la emanciparea limbii române și actualizarea ei lingvistică.

            Pe de altă parte, misiunea creștină are două coordonate: Internă și Externă, cu patru aspecte: evanghelizarea, mărturia, diaconia și pastorația. În Biserică – Preotul este chemat să aducă în jurul său și al altarului o comunitate creștină autentică, folosindu-se de toate mijloacele misionare, liturgice și pastorale, pornind de la propovăduirea mesajului evanghelic. În Familie – Familia este întemeiată conform învățăturilor creștine, iar omul de la naștere se formează în acest mic univers spiritual. Familia după trup a Mântuitorului Iisus Hristos rămâne model demn de urmat, de ascultare și iubire reciprocă, de responsabilitate și jertfelnicie. În Școală – Dacă la celelalte materii copiii studiază limba română, matematică, istorie etc., la ora de religie învață că lumea și tot ce există sunt creația lui Dumnezeu. Rolul Bisericii în școală este acela de a modela, cizela viitorii creștini de mâine. În societate – Prin pilda „Samarineanului milostiv”, Biserica ilustrează cel mai bine rolul și preocupările ei față de semeni, fiii ei duhovniceşti” (pp. 4-5).

            Pentru a da greutate și credibilitate acestui demers științific, în capitolul V autorul recurge la studii de caz, analizând din punct de vedere omiletic și stilistic cazania din Duminica Vameșului și a fariseului, utilizând în acest sens diferite ediții ale Cazaniilor românești, după următoarea structură: planul cazaniei, introducerea, tratarea, încheierea, comentariu, particularități lexicale și morfologice și analiză stilistică, pp. 361-417.

            Lucrarea se încheie cu secțiunea Concluzii și cu 4 Anexe: Anexa 1: Cuprinsuri și teme ale cazaniilor analizate; Anexa 2: Imagini cu cazanii și autori; Anexa 3: Text paralel: cazaniile din Duminica Vameșului și a Fariseului extrase din edițiile 1973 și 2014; Anexa 4: Textele cazaniilor analizate în capitolul al V-lea, având la final Bibliografia de specialitate, pp. 417-535.

            În concluzie: admirabila lucrare pe care PC Pr. Emanuel Vidican a intitulat-o Importanța omiletică a Cazaniilor românești este o realizare istoriografică și exegetică de înalt nivel științific, o contribuție importantă la o mai bună cunoaștere a unor momente importante din istoria noastră spirituală românească, un model de cercetare comparatistă și, mai ales, teologică de excepție.

            Faptul că Școala Științifică Teologică Ortodoxă de la Cluj-Napoca produce lucrări precum cea semnată PC Pr. Emanuel Vidican impune respect, admirație și recunoștință.

            Îi felicităm cordial pe autor și coordonator, rugându-L pe Bunul Dumnezeu să le răsplătească jertfa și osteneala depusă.

                                                                                   Pr. Dr. Vasile Rojneac,

                                                                                  arhivarul Arhiepiscopiei

                                                                               Vadului, Feleacului și Clujului