„Îngerul din zid” de Ana Pop Sîrbu

A apărut recent, la Editura timişoreană Brumar, cartea de versuri intitulată „Îngerul din zid”, aparţinând poetesei Ana Pop Sîrbu, originară din judeţul nostru, din Teaca, dar stabilită departe de ţinutul ei natal, la care jinduieşte ca oricare înstrăinat. Ana Pop Sîrbu a urmat studiile la Facultatea de Filologie Cluj-Napoca, lucrând în învăţământul gimnazial şi universitar din Timişoara. A debutat în anul 1970 în revista clujeană studenţească „Echinocţiu”, apoi a colaborat cu mai multe publicaţii de specialitate din ţară: „România literară”, „Luceafărul”, „Steaua”, „Tribuna” ş.a. A mai publicat în volum colectiv „Popas între poeţii tineri” (Ed. Dacia – 1975), iar în 1987 editează volumul de versuri „Primăvara casei”, la Editura „Facla” din Timişoara.
Ana Pop Sârbu se află, după cum se observă, la al doilea volum de poezie după ce a mai fost prezentă cu proză în „Tribuna” şi „Orizont”, interviuri şi cronici plastice etc. Este, cum s-ar spune, o scriitoare cu experienţă, care abordează mai multe genuri de exprimare şi care priveşte cu seriozitate actul creator. Despre activitatea ei în domeniul literaturii şi-au spus cuvântul Constanţa Buzea, Victor Felea, Cornel Ungureanu, Vasile Igna, Dan Ciachir ş.a., care i-au remarcat talentul în plină desfăşurare şi aplecarea spre latura contemplativă a vieţii, spre celebrarea cuvântului ca factor de reliefare a stărilor emoţionale.
„Îngerul din zid” este o carte de poezie religioasă, în care autoarea încearcă să definească, după cum singură spune, in(de)finitul, inefabilul, lucru greu de atins, dar încununat de împliniri lăudabile, căci acest efort se vede pe undeva reuşit, chiar dacă în mici unităţi de măsură. Divinitatea, atotputernicia ei îi procură poetei stări mistice fierbinţi, sub a căror flacără se ascunde credinţa, jertfa, bucuria mântuirii. Prezenta divinităţii nu numai că nu poate fi ocolită, dar chiar face parte din universul uman, din noi. Sunt multe frumuseţi în acest volum, multe versuri ce pot fi citate, puse drept moto-uri în capul unor încercări mai pretenţioase. Nu vom mărgini însă a concluziona că prin această carte de versuri poezia religioasă câştigă tot mai mult în intensitate, că un univers poetic atât de mult timp interzis la noi proliferează, lucru ce ne dă speranţe şi încredere în lărgirea şi îmbogăţirea orizontului liric. Apărută într-o îngrijită lucrare tipografică, cu ilustraţii adecvate şi o copertă semnată de Septimiu Sîrbu, „Îngerul din zid” este o lectură plăcută pentru credincioşi şi necredincioşi.
G. Moldovan