Inimi de piatră: Stalin, „tătucul popoarelor” (5)

La 13 iunie 1907, se înregistrează cel mai mare jaf pe care l-a cunoscut Georgia, jaf combinat cu acţiuni teroriste. Bandele revoluţionare ale lui Stalin provoacă zece explozii pentru a abate atenţia poliţiei şi apoi atacă trăsura care ducea taxele locale, punând mâna pe o sumă enormă la acea vreme şi care azi ar echivala cu patru milioane de euro.

Banii sunt trimişi la Berlin, unde Lenin trăia în exil şi coordona acţiunile bolşevice din Rusia. Acest act l-a determinat pe Lenin să-i fie mereu recunoscător, acordându-i lui Stalin felurite funcţii şi o tot mai mare importanţă. Lenin l-a trimis pe Soso la Baku (Azerbaidjanul de azi) cu misiuni revoluţionare şi acesta şi-a luat cu sine şi mica lui familie: soţia şi unicul copil, Iacov. Au locuit într-o căsuţă la malul mării, dar Stalin era mereu plecat cu misiuni, ba la Londra, ba la Paris, astfel că familia lui trăia în condiţii de mizerie, cu bani foarte puţini. Kato(soţia) s-a îmbolnăvit de tifos şi în cele din urmă părinţii au readus-o la Tiflis, însă prea tărziu. Moare în braţele lui Stalin, chemat urgent de familie. Alexandra (cumnata mai mare) notează că Stalin ar fi spus cu acest trist prilej: „Singura fiinţă care mi-a topit inima de piatră a murit. Sentimentele mele calde pentru umanitate mor împreună cu ea.”

Unicul fiu din această căsătorie, Iacov, a fost crescut de socri, pe care mai târziu miliţia sovietică i-a arestat şi condamnat la moarte. Stalin nu a intervenit ( sau poate va fi fost chiar din ordinul său). Mai tărziu, când prigoanele vor exacerba, Stalin va spune; „Chiar şi membrii familiei mele au fost arestaţi. Nu iertăm pe nimeni.”