Întâmplări cu miez

Inimi de piatră: Stalin, „tătucul popoarelor” (2)

Iată cum îşi începe memoriile despre unicul ei băiat, Iosif, mama sa, Ekaterina Geladze din Georgia. Trăiau la Tiflis (Tibilisi), capitala de azi a micului stat caucazian, ţară a femeilor de neobişnuită frmuseţe, unde pe vremuri domnul moldav Vasilie-vodă Lupul Trimise să-i caute soţie (şi i-au adus). Tatăl şi mama lui Soso(Stalin) proveneau din familii de iobagi (la 1861 abia, în Rusia e abolită iobăgia).

„Iosif, căruia eu îi spuneam Soso, s-a născut în 1878, cu greu, după ce am pierdut alţi doi copii înainte”- notează cu melancolie mama sa. Copilul o alinta la rândul lui zicându-i „Keke”. Din cauză că tatăl a căzut repede în patima băuturii, scandalurile erau necontenite (nu aşa era şi în familia lui Beethoven şi atâtor alte familii nenorocite de băutură?). Când Soso auzea că vine tatăl lui, fugea în vecini. „Mă duceam şi îl aduceam acasă numai după ce Beso(tatăl) era adormit”-continuă mama („Keke”). În memorii deseori, atât mama cât şi copilul erau victime ale bătăilor beţivului părinte. Un prieten georgian, Ieremiadze notează că „bătăile nemeritate şi înfiorătoare l-au făcut pe băiat la fel de dur şi de rău precum tatăl său.”

De mic, Iosif (remarcabil nume biblic) dovedise o deosebită inteligenţă, astfel că mama lui se gândi să-l facă cea mai iubită profesie pentru o mamă evlavioasă: preot.

Cum la Seminar se ajungea greu şi cu bani mulţi, neavând vreo speranţă financiară dinspre partea soţului, ba dimpotrivă, pagube, ea se angajă menajeră în casele unor evrei bogaţi. O, sfântă iubire de mamă! Dumnezeiască dragoste pentru fiu!

Lucrând în familia unui evreu bogat, David Papismedov, acesta află despre situaţia familiei lui Iosif, îl încurajă pe copil şi îi dărui bani şi cărţi. Peste mulţi ani, când Stalin va ajunge mare conducător, David s-a dus să-l vadă. Spre mirarea tovarăşilor de la Kremlin, Stalin l-a primit şi a stat îndelung de vorbă cu el.

În şcoală, dispreţuit de profesorii ruşi, reuşeşte totuşi să ajungă primul la învăţătură şi sport, dovedind o voinţă cu adevărat de oţel. In anii de şcoală va citi despre Kobe, un legendar luptător pentru independenţa Georgiei. Viaţa şi cutezanţa lui Kobe l-au impresionat atât de mult încât le-a cerut colegilor să-l numească Kobe.

Aşa cum se întâmplă cu familiile dezmembrate, sfiosul copil de altădată fu atras în grupuri ale străzii în care greu puteai deosebi care-i bandit şi care revoluţionar, grupuri care se opuneau ţarismului cu vorba şi fapta. Când mama Ecaterina a încercat să-l oprească din drumul pe care o apucase, pentru prima dată în viaţă a contrazis-o fiul iubitor foarte de altădată: „Nu te amesteca! E treaba mea!” Astfel, Soso al nostru va fi exmatriculat de la Seminar după doi ani de studii, risipind speranţele şi toată truda mamei sale.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5