Înjurând prin parc

E duminică după-amiază, soare cu dinţi, iar prin Parcul Municipal puţină lume. Un grup de tineri, cu siguranţă elevi, în număr de şapte, ies totuşi în evidenţă. Prin înjurături. Nu ştiu pe cine anume înjură, dar înjurăturile se aud de la distanţă. Poate înjură mizeria, ori noroiul sau zăpada murdară, ori pe cei care au tăiat crengi şi arbori întregi. N-are importanţă. Un bătrân se plimbă liniştit, la braţ cu băbuţa lui. Le atrage cu o voce tremurândă atenţia. Gaşca de tineri nu se ruşinează. Dimpotrivă, îl apostrofează obraznic: Măi boşorogule, vezi-ţi de baba aia şi păzeşte-ţi drumul”. Iar bătrânul, marcat de ce aude, grăbeşte pasul, în urmă însă cuvintele urâte nu mai contenesc.