Înşiruirea lungă

Brazde în toamnă.

Înşiruire lungă.

Cărare spre rod.

De câţiva ani n-am mai văzut, cum se spune, la faţa locului, arături de toamnă. În octombrie anul acesta un vecin ne-a arat cu tractorul pământul pe care îl cultivăm anual la Malin.

O chemare, nu aş spune atavică, pentru a nu părea că rostogolesc formulări bombastice, ci mai degrabă una din copilărie, m-a determinat să mă duc şi eu să văd cum se ară pământul.

Când m-am apropiat de suprafaţă arată mi-am adus aminte de versul lui Octavian Goga, ,,Eu le vedeam înşiruirea lungă” din poezia ,,Clăcaşii”. Acesta s-a combinat cu o amintire din copilărie, din primii ani ai colectivizării agriculturii, prin 1963,1964. Locuiam în Chintelnic, la cantonul CFR nr.41. Pe şesul dintre cele două căii ferate, cea înspre Beclean şi cea înspre Luduş, a apărut într-o zi de primăvară un tractor pe şenile, marcă sovietică. Tractoristul ne permitea şi nouă, cei câţiva copii care ne-am adunat în jurul ,,maşinăriei”, să conducem tractorul. Brazdele erau lungi, de un kilometru. Începuse să funcţioneze colectiva agricolă din localitate şi pământul trebuia unificat, haturile, răzoarele care marcau propietatea privată , trebuiau să dispară.

Încercam să înlătur amintirile copilăriei, rezultat probabil şi al activării pe moment a ,,memoriei involuntare”, privind ,,rana pământului” din faţa mea.

,,Cărările negre” se înşiruiau şi plecau parcă într-o lungă călătorie spre viitorul rod. Dinspre pădurea din preajmă un vârtej zglobiu de vânt a adus pe sus înspre noi o horă de frunze.

Era toamnă, era octombrie pe sfârşite şi pământul din faţa mea îşi etala pletele de ţărână ca pe nişte rădăcini din capetele cărora se vor înălţa grâul, porumbul, cartofii, legumele, zarzavaturile.

Vorba poetului George Topârceanu: ,,Octombrie-a lăsat pe dealuri” şi ,,înşiruirea lungă” a brazdelor de toamnă, ca o promisiune de rod.