Întâlnire de suflet după 50 de ani de la terminarea liceului din Năsăud
Ziua de 4 iunie 2022 a fost marcată de bucuria unei întâlniri simbolice pentru foştii elevi ai Liceului nr. 2 din Năsăud, promoţia 1971/1972, care după 50 de ani de la terminarea şcolii s-au aşezat din nou în băncile cu vechi şi frumoase amintiri. Sub chipul de oameni maturi, de ingineri, profesori, ofiţeri sau alte profesiuni, pentru care s-au pregătit şi pe care le-au dus la îndeplinire cu responsabilitate şi trudă, toţi au trăit emoţiile reîntâlnirii. Chiar dacă timpul le-a sculptat ceva modificări în fizionomiile adolescentine de odiniară, fiecare dintre ei a rămas cu un semn al particularităţii sale, uşor de recunoscut.
După îmbrăţişările calde din faţa actualei clădiri a Gimnaziului ,,Mihai Eminescu’’din localitate şi a înregistrării momentului în memoria aparatului de fotografiat, foştii elevi ai claselor a XII-a A şi B au intrat în sala de clasă pentru a răspunde la apelul coordonat de profesoara de matematică, Ana Vaida, care i-a înlocuit pe diriginţii lor, Vasile Viman şi Eva Ţîrlescu , trecuţi prea devreme în lumea umbrelor.
Din cei 72 de absolvenţi ai acestei promoţii, la întâlnire au fost prezenţi 26, Elena Nistor a venit în mod special din Spania. Unii n-au putut onora această chemare din anumite motive, iar 10 au trecut poarta veşniciei. De data aceasta, foştii elevi au avut de tratat un singur subiect, viaţa, subiect care a permis tuturor celor prezenţi să-şi comunice date personale despre ei şi familiile lor. Emoţionante au fost versurile culese de colegul lor Ovidiu Micu, pe care nicio altă evocare a realităţii n-ar putea s-o facă mai bine :
… ,,La-ntâlnirea cu colegii, să ne ţinem iar de glume !/Am fost prieteni buni în şcoală şi aşa am rămas mereu,/ Dorul de-a-i vedea la faţă ne apasă tot mai greu./ Pupături, strângeri de mână, glume, vorbe amicale,/ Amintiri din tinereţe, când în jeb n-aveam parale,/ Dar aveam o calitate : eram veseli, geniali,/ Hotărâţi şi noi s-ajungem… ingineri sau cărturari./ Ne uităm unii la alţii, ne-ntrebăm chiar cu mirare :/ Cum a fost, măicuţă, oare, o atare transformare ? Am plecat toţi de la clasă, tineri, veseli şi frumoşi/ Şi ne-ntoarcem în postura de bătrâni, cărunţi, cheloşi./ După ani de trudă multă, am ajuns cum ne e scris,/ Să acumulăm, fireşte, bogăţii de nedescris :/ Pe la tâmple-avem argintul, aurul pus de dentist/ Plumb atârnă la picioare, pietre scumpe-ncolecist…/ La Snagov nu avem vile, nu avem nici şase case,/ N-am făcut nimic pe pile, precum Klaus sau Năstase,/ N-am avut şi n-avem firme intrate în insolvenţă,/ Însă mergem înainte, nu ne dăm de loc bătuţi,/ Căci avem umor şi farmec, chiar şi oarece bănuţi./ Şi acum, la vârsta aceasta, ne mai ţinem de femei,/ Să ne-ajute –a trece strada sau să nu cădem pe-alei’’.
Ora de dirigenţie s-a încheiat cu mulţumirile aduse organizatorilor: Nicolae Pop, Ovidiu Alexandru Micu şi doamnei profesoare Ana Vaida. Apoi, grupul s-a deplasat la biserica de lângă clădirea şcolii, unde a avut loc o slujbă de pomenire a profesorilor şi foştilor colegi care s-au stins din viaţă.
Festivitatea propriu-zisă de aducere aminte şi evocare a celor patru ani petrecuţi împreună ca elevi şi a celor cinci decenii care au trecut de la absolvire s-a desfăşurat la Restaurantul ,,Casa Albă’’ din Năsăud, într-o ambianţă plăcută şi de aleasă sărbătoare, unde s-a continuat depănarea amintirilor şi impresiilor din perioada liceului.
Mircea Daroşi
Comentarii
Mulțumiri, domnule profesor Mircea Daroși, da, am trăit mari emoții în această zi, 50 de ani de la absolvirea liceului a primilor mei elevi, de care mă despart doar șase ani!
Adaugă comentariu nou