Prima promoţie a Liceului Agricol Beclean, din nou la raport. După 40 de ani!

La 1 septembrie 1974, ia fiinţă Liceul Agricol Beclean, ne spune Aurel Podaru, primul director al acestei instituţii de învăţământ. După patru ani, apare prima promoţie, în 1978. Prima şi la propriu, şi la figurat!, ţine să precizeze fostul director. Două clase de agronomi cu 63 de absolveţi.

 „Copii buni, susţine dumnealui, aşa ceva mai rar în zilele noastre. Poate nu vă vine să credeţi, dar peste 90% dintre absolvenţii acestei promoţii au luat „din prima!” bacalaureatul! Vă puteţi imagina?”

După zece ani, conform tradiţiei, primii absolvenţi ai Liceului Agricol Beclean vin la raport. Vin de prin unităţile IAS şi CAP din judeţ, dar le pierise parcă entuziasmul cu care plecaseră din şcoală. După revoluţia din decembrie 1989 despre cei mai mulţi nu s-a mai auzit nimic sau aproape nimi multă vreme. Doar zvonuri care nu puteau fi verificate. Despre unii că trecuseră graniţa, în căutarea unui trai decent, despre alţii că se recalificaseră.  După 30 de ani de la prima întâlnire, Dorel Sumaş (unul dintre cei 63 de absolvenţi) ia taurul de coarne, se întoarce acasă, la Beclean, după ani buni de „peregriări” prin alte ţări străine, îşi caută colegii, pe unii îi află, pe alţii nu, îi pune în temă şi-i pofteşte la şcoala pe care o părăsiseră cu 40 de ani în urmă.. Fixează şi ziua cea mare: 25 august 2018. Unii promit, alţii se ţin de cuvânt. La data stabilită se reîntorc  la „cuib” vreo 20 din efectivul total.

Aici găsesc, spre surptinderea lor, un „cuib” nou, de nerecunoscut!: Liceul Tehnologic Agricol, după noua titulatură, are săli noi de clasă, laboratoare şi cabinete şcolare moderne, că, vorba lui Podaru, de s-ar trezi contele Bethlen şi ar vedea cum arată fostul lui castel, l-ar revendica pe loc!

La strigarea catalogului, din cei 63 de absolvenţi, au răspuns „prezent” următorii (în ordine alfabetică): Angelica Bindea, Viorel Biro, Grigore Bob, Ioan Briciu, Aurel Chirtoş, Scridon Colaci, Valer Manciu, Eva Mathe, Maria Mălinaş, Viorel Moldovan, Saveta Mutu, Grigore Purcea, Maria Rus, Dorel Sumaş, Jenica Ţărmure, Ilie Uţiu, Maria Vancea şi Viorel Vlasin. Între aceştia, doi „stranieri”: Ioan Briciu, în Franţa, la Paris, şi Viorel Moldovan, în Austria, la Viena. După terminarea liceului, cei mai mulţi dintre ei şi-au continuat studiile: postliceale, universitare, astfel că printre ei sunt ingineri, economişti, contabili, tehnicieni, oameni de afaceri. Între aceştia din urmă, Viorel Biro se poate lăuda cu o brutărie care se află la mare căutare şi o fermă de porci unde pesta nu poate pătrunde.

Alături de foştii lor elevi s-au aflat şi profesorii: Virginia Munteanu (pe post de dirigintă), Costel Miron, Maria Mureşan, Gheorghe Puşcaşiu şi, fireşte, Aurel Podaru, de la care am mai aflat că, atunci când i-a venit rândul la raport, Saveta „s-a plâns” că în timpul celor patru ani de şcoală ar fi fost „persecutată”, adică mutată „disciplinar” dintr-o clasă în cealaltă. „Cine a îndrăznit, Savetă?, a sărit ca ars fostul director. Îl pedepsim pe loc, dacă e aici!” Dar a schimbat repede macazul, fiindcă era chiar dumnealui autorul faptei respective: „Păi se poate, Savetă, să aflu eu chestia asta abia acum? Fapta e prescrisă, dragă, ce mai poţi face după 40 de ani?”

Ora de dirigenţie a durat aproape două ceasuri, căci cei din prima promoţie erau de neoprit. Aveau atâtea de comunicat colegilor şi foştilor profesori, încât cu greu au fost scoşi din sala festivă şi îndrumaţi, pas cu pas, spre pensiunea IRIS din localitate, unde, vă puteţi imagina, câtă sămânţă de vorbă….

A fost o întâlnire memorabilă! S-au despărţit cu gândul că la umătoaea întâlnire – întâlnirea de 50 de ani! – vor fi cu siguranţă mai mulţi.

Vom trăi şi vom vedea!