Interviu ...din anii...80

Regretatul dramaturg, prozator și poet Teodor Mazilu (1930 – 1980) lua prin anii   … 80 într-o cameră cu multe geamantane pe care erau lipite embleme ale unor hoteluri vestite în Europa, un interviu unei persoane de gen feminin, pe care o chema Liliana. Prima întrebare adresată Lilianei era – de unde ai atâția bani, din ce te întreții. Răspunsul a venit prompt – din pensii alimentare. E o situație nobilă și rentabilă în același timp deoarece ajuți la creșterea natalității, la expansiunea demografică, și scapi de griji materiale. Numai că o singură pensie alimentară nu înseamnă nimic, e ca și cum un cioban cu o singură oaie vrea să devină milionar. Eu am trei pensii alimentare dar sunt „colege” de-ale mele care stau mai bine, cum ar fi de exemplu Geta care s-a orientat mai ales spre străini, de la un italian are 2000 de lei pe lună, de la un franțuz 1700 iar de la un turc 1800, în total 5500 lei. Natura e înțelegătoare cu femeile care ajung destul de ușor la țintă. Nici nu-ți dai seama când te trezești în fața instanței apărând drepturile copilului care a deschis ochișorii spre lume, după ce tu te-ai îndrăgostit pur și simplu, te-ai lăsat doborâtă de pasiune, de nebunie, de vis. Îți trebuie și puțin haz atunci când dai un nume copilașilor, pe unul, făcut cu un român l-am botezat Pensi, de la pensie. Și brusc fața Lilianei se întunecă puțin.  Un stol de riduri, venite de nu știu unde , își făcură loc pe obrazul său distins, demonstrând parcă faptul că drumul spre mult visata pensie alimentară nu e întotdeauna așa ușor.

   A doua întrebare adresată Lilianei era dacă iubește mult copiii. După o scurtă pauză a răspuns – Eu să iubesc copiii, ce mă crezi o idioată. Mă scot din sărite, îi văd o dată pe an, atâta. I-am dat mamei să-i crească deoarece ea locuiește la țară, acolo e aer curat, lapte proaspăt, ouă, fructe, etc, viața e mult mai ieftină acolo. Mama e mulțumită, câștigă și ea un ban. Mi-a trimis o scrisoare prin care m-a rugat să-i mai fac rost de un bebeluș. Nu-i așa că are haz bătrâna? Are, cugetă maestrul care se porni pe un râs nebunesc de parcă falca de jos îi sărise de la rosturile ei, dar părăsi în grabă camera unde luase interviul Lilianei de teama să nu fie el cel care va plăti cea de-a patra pensie alimentară.

        Prof. pens.  Rus  Augustin