Întrebări creştine

Despre o broşură a celor rătăciţi, care refuză dogma TRINITĂŢII şi dumnezeirea lui IISUS HRISTOS...

(12)

Am arătat în precedentele expozeuri că însuşi Tatăl ceresc dă mărturie despre dumnezeirea lui IISUS HRISTOS numindu-L ”Fiul meu Preaiubit”.Deosebitor de noi oamenii, Mântuitorul refuză slava de la oameni care nu cred în El: ”…slavă de la oameni nu primesc…”/”Tatăl Meu este cel care Mă slăveşte şi despre care voi ziceţi că este Dumnezeul vostru”(In.8.54). Va primi însă slava şi închinarea după Înviere de la adevăraţii Săi închinători, de la Răsărit şi de la Apus, până la marginile pământului .

Sub chipul smeritului său trup, cei cu inima curată au putut vedea dumnezeirea Sa, neobişnuita Sa măreţie în cuvânt şi în faptele Sale minunate. „Şi mulţimile erau uimite de învăţătura Lui, că îi învăţa pe ei ca unul care are putere, iar nu cum îi învăţau cărturarii lor.” Gărzile de la Templu, trimise să-L aresteze, se întorc uluite de ceea ce au auzit: „Niciodată n-a vorbit un om aşa cum vorbeşte Omul acesta”-spre nesfârşita mirare şi ciudă a stăpânilor lor.

Învăţătura lui HRISTOS este ceva absolut nou sub soare , desăvârşind-o pe cea veche şi instituind NOUL LEGĂMÂNT între Dumnezeu şi oameni.

Faptele minunate ale iubirii de oameni-vindecând bolnavii şi îndrăciţii, înviind pe morţi, hrănind mulţimile în mod minunat, potolind stihiile şi poruncind suveran naturii, culminând cu slăvita Sa Învieredin morţi- toate atestă dumnezeirea Sa, înţelepciunea şi puterea cerească întru Sine..

Minunile le face cu de la Sine putere, fără a fi nevoie decât uneori –pentru slăbiciunea mulţimilor- să invoce puterea Tatălui ceresc. Preschimbă apa în cel mai bun vin la nunta din Cana. Când coboară din Munte după ce rostit minunata Predică, întăreşte ca de obicei, prin faptă şi voinţă proprie învăţătura rostită. Iată, coborând din munte, îl întâmpină un lepros, care i se închină smerit:”Doamne, dacă voieşti poţi să mă curăţeşti. Şi IISUS, întinzând mâna s-a atins de el zicând ”Voiesc, curăţeşte-te!” şi îndată s-a curăţit lepra lui”(Mt.7.2-3)

Când ucenicii se tem de groaznica furtună, IISUS ceartă vânturile şi marea:”Taci!Potoleşte-te!” Vânturile tac şi marea se domoleşte, făcându-se linişte mare.”Iar oamenii s-au mirat, zicând:cine este Acesta, că şi vânturile şi marea ascultă de El?” Peştii mării ascultă de Împăratul Universului făcut om, venind cu grăbire în mrejele ucenicilor în două rânduri. Minuni unice sub soare… din care vom mai relata, toate arătând infinita majestate a Fiului dumnezeiesc întrupat sub chipul smeritului, umanului nostru trup. Le face cu propria-i voinţă şi putere, nu cum făceau minuni profeţii, cu altă putere, invocată.

Dumnezeu să fie cu tine şi cu noi toţi, acum şi în Ziua cea fără de înserare.