Înv. Mariana Prigon Sbîrciu: Liderul în dinamica grupului

                   Problema aduce în discuţie conceptul de lider în pshiologia grupului şi implicit în pshilogia grupului educaţional atât la nivelul statutului cât şi a comportamentului de rol manifestat la nivelul conducerii. Dupa clasificarea lui Roger Lambert, noţiunea de lider este stabilită prin următoarele coordonate:

          a)       cele care definesc conducătorul prin funcţia de şef oficial impus colectivului pentru a ocupa şi efectua o anumita muncă institutionalizată;

          b)      liderul considerat ca personalitate centrala mai ales în accepţia concepţiei freudiste, este persoana spre care se îndreaptă toţi membrii grupului, care vor să-l asemene, cu care ceilalţi vor să se identifice;

          c)       conducătorul considerat prin persoana preferată în a întreprinde acţiuni şi a le realiza în comun; este vorba nu atât de calităţi personale cât de faptul că persoana este apreciată şi simpatizată de ceilalţi, bucurându-se de un înalt statut sociometric, de o mare popularitate care nu este exclus să se coreleze şi cu însuşiri pozitive proprii individului;

          d)      persoana care se angajează efectiv în procesul conducerii, realizând o interacţiune necesară cu ceilalţi din grup, interiorizându-şi problemele grupului, participând efectiv la realizarea lor, asumându-şi răspunsuri fără a avea neaparat o influenţă preponderentă în grup;

          e)       liderul potrivit ca persoana cea mai influentă, inraurand în mod preponderent fie indivizii, fie structura şi organizarea internă a grupului, fie sintalitatea grupală.

          La nivelul grupului educaţional liderul formal în special în grupul în formare (deci şi în clasele mici) este învăţătorul, un conducător impus din exterior, a cărui activitate necontestată de nimeni în primele clase derivă din funcţia ce i s-a încredinţat şi din faptul că el este singurul adult în mijlocul unui grup de nevârstnici.

          Studiind grupul din perspectiva elev-elev, liderul apare elevul cu funcţia de şef de clasă. De obicei acesta este ales de clasa sub îndrumarea factorului educativ, devenind liderul formal al clasai cu sarcini şi responsabilitaţi precise. Poziţia lui faţă de grup a fost relevata de M. Zlate astfel:

          a)       structura de comunicare cu liderul în poziţie centrala - este vorba de următoarea situaţie: învăţătorul comunică cu clasa prin intermediul şefului iar toti ceilalţi elevi cu învăţătorul prin intermediul şefului de clasă. Evident că, în cadrul unei asemenea structuri şeful de clasă capătă o poziţie centrală. El devine figura cea mai importantă atât pentru învâţător cât şi pentru elevi.

          b)      Structura de comunicare cu liderul formal – învăţătorul comunică cu ceilalţi fie prin intermediul şefului de clasă, fie direct cu unii elevi ceea ce face ca liderul clasei să-şi piardă din importanţă pe linia comunicării. Totodată apare posibilitatea ca să se contureze alt lider.

          Poziţia liderului influenţează deseori structura relaţiilor interpersonale şi cadrul afectiv al grupului. Alegerea lui este determinată de trăsături de caracter, cinste, corectitudine, capacitate de a organiza, rezultate la învăţătură şi disciplină, spirit de răspundere, colegialitate etc.

          Nu rare sunt cazurile în care liderul formal (şeful clasei) fusese anterior liderul informal (elevul admirat, solicitat, cu relaţii preferenţiale multiple), iar noul statut să-i contureze trăsături de caracter incompatibile cu armonia grupului (autoritate excesiva, egoism, îngâmfare etc). Toate acestea îi vor submina popularitatea treptat.

          În alte cazuri liderul formal nu coincide cu liderul real al clasei, ales pe considerente ce caracterizează clasa (ex.- amabilitate, îndrăzneală, bun colaborator, inventivitate), lucru care să poată duce la stări de tensiune afective resimţite de întreaga clasă.

          Există şi cazuri în care unii elevi admiră făţiş sau pe ascuns elevul impertinent, cu spirit de aventură, negativist, savurându-i fiecare succes, ceea ce nu este de dorit.

          Alegerea liderului, investigarea şi cunoaşterea evenimentelor zilnice ale grupului şi ale celor care îl compun sunt probleme puse în faţa factorului educativ. De rezolvarea sau nerezolvarea lor depinde „ţinuta” clasei, în mare parte rezultatele ei.