Invitaţie la o plimbare prin grădinile familiei reagale

Pentru ca iubea mult florile, plăcându-i să fie numită şi "Regina grădinareasă", Regina Maria poate fi considerată creatoarea unor grădini cu caracter privat de excepţie, precum Cotroceni, Copăceni, Scrovişte, Bran / Balcic. Dintre toate aceste grădini, cea a Palatului Regal de la Balcic poate fi considerată cea mai frumoasă şi mai plină de simboluri. În timpul vizitei în S.U.A. regina s-a apropiat mai mult de religia Baha´i, cea care sustinea o unificare a umanităţii într-o singură credinţă şi o singură ordine, destul de răspândită în America. Astfel, un prim simbol al acestei grădini era acela de paradis Baha´i, un paradis terestru în care să se poată regăsi oricine cu identitatea sa religioasă. O a doua simbolistică a grădinii a fost una de factură personală şi totodată una a iubirii, deoarece a creat acele "grădini ale memoriei", fiecare purtând numele cuiva pe care regina il iubea: Mircea, Ferdinand, Carol, Elisabeta, Mignon, Nicolae, Ileana, Sandro, Mihai, Petru Dusan, Elena, George."Fiecare din grădinile acestea pietruite scria regina Maria sunt pline de flori, grădini de amintiri în care am semănat dragoste, visuri, nadejdi şi chiar lacrimi. Aici vin când sunt obosită, ca să mă împrospătez cu vlagă când viaţa mi se pare grea. Poarta mea este întotdeauna deschisă cu braţe deschise pentru buna venire. Aici toţi oaspeţii căutatori de frumuseţe sunt primiţi bucuros". Toţi cei care au trecut pragul Palatului Regal de la Balcic au admirat grădina amenajată de regina Maria, aşa cum a fost şi Emanoil Bucuta care nota: "Din aprilie până în octombrie târziu, trecerea soarelui şi a lunilor se înseamnă în parcul palatului tot cu alte flori, de la bujorii grei numai o flacăra şi crinii inalţi de buna vestire, până la gherghinele şi tufanelele piloase". În altă ordine de idei, chiar regina Maria mărturisea că "după război, pasiunea pentru grădină a venit spre mine cu o forţă pe care nu am cunoscut-o înainte. Flori peste tot, în grădini, în case, în spitale, în fiecare colţ de stradă, flori, flori în semn de speranţă şi credintă. Şi după aceea am creat grădini peste tot unde m-am dus, grădini colorate, grădini pentru memorie, pentru bucurie şi frumuseţe". Ca urmare, grădina a devenit în concepţia reginei Maria un loc de retragere, un loc intim (asemenea grădinilor închise ale sec. XVII-XVIII), cu pomi în floare şi alei de trandafiri, unde se puteau petrece ore plăcute în compania celor dragi.
La atâţia ani de la moartea Reginei Maria şi astăzi resimţi prezenţa sa plină de iubire, în acest loc minunat. Prea puţin s-au schimbat în castelul de la Balcic. Şi chiar dacă acest pământ a fost pierdut demult de români (1940), pentru bulgarii şi românii din Balcic, castelul şi grădina au rămas peste timp şi peste istorie ca fiind ale Reginei Maria (mama regelui Carol al II). Pentru câţiva ani, Balcicul a fost locul unde s-a odihnit inima marii Regine. Chiar dacă a fost mutată în ţară, după cedarea Cadrilaterului, la Balcic au rămas amintirile, locurile, copacii, florile, urma paşilor Reginei, parfumul atâtor întâlniri de seamă, amintirea oamenilor deosebiţi care au trăit sau au trecut pe aici.

Ca vizitator al acestor locuri, te simţi asemeni unui pelerin ce vizitează locuri cu o mare încărcătură religioasă. Totul în jur reflectă atmosfera timpurilor de demult, prezenţa spirituală a marii Regine. Florile au fost răsădite cu grijă, aproape ca şi în vremea sa, când arăta grădinarului priceput de la Balcic modul în care dorea să arate grădina. Iar grădinarul a pus în această operă tot sufletul său, pentru Regina sa. Azi admirăm la Balcic „grădina botanică Sfinţii Constantin şi Elena”. De fapt e grădina reginei Maria! Dacă paşii vă vor purta vreodată prin Balcic, nu ezitaţi să împliniţi această călătorie de suflet, într-un loc care va rămâne cu siguranţă la sufletul dumneavoastră.
l.c.s.