IOAN și MARIA CONEA, peste 70 de ani dedicați creșterii copiilor, nepoților, strănepoților și stră-strănepoților

Sub acest titlu apărea un emoționant articol  în cotidianul RĂSUNETUL , nr 3178/5 Iunie 2002, redactat de Vasile Tabără. Redau în sinteză acest articol cu dragoste  fiind vorba de bunicii mei, familia mea - de care nu pot să fiu decât mândru.

     Ioan și Maria Conea și-au unit destinele la 7 Noiembrie 1931, atunci când la Sfatul Popular al comunei Chiuza li s-a completat Certificatul de căsătorie seria CD , nr. 305789. Erau convinși, chiar de atunci, că viața lor nu va fi doar lapte și miere și le va oferi și situații dramatice, însă jurământul lor era unul adevărat  bazat pe dragoste și încredere .

     Ioan Conea s-a născut la data de 8 august 1912, având o copilărie cu greutăți - părinții , bunicii și străbunicii au trăit în Mireș, o localitate cu pământ puțin și neproductiv în mare măsură. Părinții săi – Nicolae Conea n. 1883 și Maria n. Maxian 1889 au mai avut 2 copii – Saveta n.1910 și Gheorghe n.1924.

      Bunicul nu uită că a fost slugă la un unchi ce nu avea copii și în schimbul îngrijirii animalelor i-a făcut cadou un suman din lână de oaie.

      S-a căsătorit cu Maria Purcea n.la 27 Aprilie 1914 (părinți Pompei Purcea și Susana Cotuțiu), când amândoi erau aproape copii. Soțul avea 18 ani, iar soția 16. Au avut împreună șase copii – Viorica n.1932 , Elisabeta n. 1937 , Militina n. 1939 , Marin n. 1941 , Maria n. 1944 și Adrian n . 1961. Spre sfârșitul războiului  familia Conea se stabilește la Sigmir, doar 2 fete (Viorica și Militina) se căsătoresc la Mireș, unde rămân pe tot parcursul vieții. În articolul citat se fac aprecieri la adresa bunicului, pe deplin justificate, aducându-și aminte despre anii copilăriei, de perioada celui de-al doilea război mondial, de anii colectivizării, de perioada regimului Ceaușescu și anii postrevoluționari.

      Ioan Conea  are un har al povestirii cum rar mi-a fost dat să aud, mai ales atunci când subiectul este participarea sa la războiul antisovietic. Este mândru că a luptat pe frontul de est și nu a căzut prizonier la ruși. Din anul 1942 a luptat pe frontul din Rusia, alături de nemți, făcând drumul din Ardeal până la Lvov-Kursk, pe jos. S-a aflat și pe Don, în anul 1943, la minus 40 de grade și zăpadă de peste un metru. Prin orașele Ostrovorsk și Nicolovorsk a luptat mai tot timpul alături de un compatriot din satul Piatra, împreună supraviețuind până la încheierea războiului. Auzeau de la ruși vorbe urâte, amenințări, au fost martorii oculari la atrocități inimaginabile, atât din partea soldaților ruși, cât și a populației civile. A asistat la trecerea tancurilor sovietice peste proaspetele cadavre ale nemților și românilor, din care țâșneau conținuturile intestinale  ale organelor interne. 

     Relatează, de asemenea, despre faptul că două plutoane românesti au pierit, fiind înghițite sub gheață, ca urmare a raidurilor avioanelor sovietice. Cu această ocazie a fost acoperit de pământ înghețat, după care s-a trezit într-un spital de campanie. În spital s-a îmbolnăvit de tifos, fiind apoi transferat la Spitalul militar din Oradea. Abia acolo a primit vești de acasă, de la soția Maria. Ce fac copiii, prietenii, rudele, vecinii?, au fost primele întrebări adresate soției.

     În preajma încheierii războiului, în martie 1945, urmare a reformei agrare, Ioan Conea este împroprietărit și primeste pământ la Lechința, însă nu dorește să se stabilească în această localitate. Este ajutat să-și transfere dreptul de pământ de la Lechința la Sigmir de un consătean, Gheorghe Leach, cel care în acea vreme era primar al  comunei Lechința. Menționăm că în toamna anului 1944, Ioan Conea se stabilește cu familia la Sigmir, cumpărând o locuință de la un cetățean de etnie germană.

      Ioan și Maria Conea au fost soț și soție peste 70 de ani. O vârstă, cu siguranță, mai mare decât media de viață la această dată în România. Peste 70 de ani de bucurii, de necazuri, de idealuri mai mari sau mai puțin împlinite. Cea mai mare realizare a soților Conea o reprezintă, fără nici o îndoială, cei șase copii ai lor, de la care au rezultat zece nepoți zece strănepoți  si  strănepot.

                                            Conea Ioan și Maria

   Copii                          Nepoți                             Strănepoți                         Stra-strănepoți      

Viorica n.1932.         Gavril n.1959.              Gheorghe n.1982.                 

Elisabeta n.1937.      Elena n.1957.                Loredana n.1974                  Andrei n.1997.

                                                                                                                  Alex și Dragoș n.2005

 Militina n.1939.       Liviu n.1960.               Vlăduț Horia n.1990.              

Marin n.1941.          Florin n.1966.               Robert Mario n.1992.             

                                  Marina n.1968.              Patricia n.1998.                           

   Maria n.1944.        Daniela n.1964.             Daniela n.1984                   Cristina n.2007                   

                                                                          Ionuț n.1987     

                                  Dinuț n.1967.                   Bianca n.1991.

                                  Marius n.1969.                 Maria n.1992                     Irina n.2018

                                                                             Marius 1995. 

Adrian n.1961           Dănuț n. 1988.

                                    Silviu n.1991.  

Nota.  In famila lui Ioan și Maria Conea au venit pe lume – de la decesul lor - încă patru strănepoți . Alex și Dragoș (gemeni) – născuți în 2005, Cristina n. 2007 și Irina, n. 2018.

   Ceea ce merită  a fi evidențiat este faptul că această familie trăiește și muncește în cuprinsul județului Bistrița – Năsăud. Nu au ales nici măcar o altă localitate din țară, ca să nu mai vorbim despre tentantele chemări ale străinătății.

    Întotdeauna Ioan și Maria Conea au fost înconjurați  cu dragoste de copii și nepoți pentru bunătatea si căldura  ce o acordau fiecăruia. La bătrânețe au avut grijă de ei, Marin Conea, fiu  - prosper om de afaceri ce a locuit la Bistrița, dar și Adrian, mezinul împreună cu soția – Dana și cei doi copii, Dănuț și Silviu cu care au trăit în aceeași gospodărie la Sigmir. Au dovedit în orice împrejurare că sunt demni, nu s-au plâns de absolut nimic, desi la bătrânețe au apărut, firește, probleme de sănătate. Dinamismul și nevoia de socializare nu s-a diminuat prea mult pentru bunicul nostru nici în ultimii ani de viață, fiind văzut pe ulițele satului la un comentariu politic sau chiar la o țuiculiță, la barul din apropiere.

       Ioan și Maria Conea, peste 70 de ani de căsnicie. Nu știm exact câte cazuri asemănătoare mai există în județ, în țară sau în lume. Un lucru e cert, cei doi soți merită stima si considerația întregii comunități. La mulți ani cu sănătate!

                                      ACTUALIZARE

Articolul citat la început era scris în anul 2002. Au trecut de atunci 17 ani și s-au

petrecut multe evenimente , unele fiind triste, dureroase – fiind nevoiți să ne despărțim definitiv de ființe foarte dragi nouă . Ne-au părăsit rând pe rând, într-o succesiune incredibilă următorii. Leon ( Niță ) Conea – soțul Militinei și tatăl meu –ian.2001,   Maria Conea –bunica noastră –oct. 2002 , Ioan Conea – bunicul –mai 2004, Viorel Sărmășan – soțul Elisabetei – mai 2006, Marin Conea –unchiul –ian.2008 , Militina Conea – mama mea – febr.2011, Viorica Sigartău, febr. 2012 , Gheorghe Sigartău – soțul Vioricăi – martie 2013, Elisabeta Sărmășan – aug. 2016 , iar de curând- ian. 2019  a trecut la cele veșnice draga noastră Elena (Nuța) Olinca. Odihnă veșnică, iar bunul Dumnezeu să vegheze la linistea voastră sufletească!

LIVIU LEON CONEA