Interviu retrospectivă cu prefectul Ioan Szilagyi

Ioan Szilagyi: „Am încercat să îmi fac datoria şi să menţin legalitatea…”

Reporter: Domnule prefect, potrivit legii administraţiei publice, nu sunteţi angajat politic. De ce aţi anunţat că, doriţi să vă retrageţi din ianuarie? E o decizie personală sau sunt nişte presiuni politice?

Ioan Szilagyi: Am luat această decizie în vară. Cu toate că nu mai sunt angajat politic, cu toate că nu mai sunt înalt funcţionar public,şi am dat toate examenele şi am luat calificativul „Foarte Bine”, eu consider că un prefect, mai bine de patru-cinci ani, într-un loc nu poate să stea. Nu mai pot să rămân în această funcţie, pentru că dacă vrei să fii prefect ai foarte multe dezavantaje şi reuşeşti să îşi întorci mulţi oameni împotriva ta. Este un grad de uzură după patru ani, dacă într-adevăr ţi-ai făcut meseria.

Reporter: Care au fost aceste dezavantaje?

Ioan Szilagyi: Eu am avut nişte probleme deosebite faţă de ceilalţi prefecţi. Eu m-am judecat cu Consiliul Judeţean, trei ani de zile, şi am avut o relaţie destul de tensionată cu fostul preşedinte al Consiliului Judeţean, cu Gheorghe Marinescu. Am ajuns şi în justiţie cu dânsul. Am observat că risipeşte banii Consiliului Judeţean, iar eu nu sunt omul care tac, şi de aici au apărut problemele.

Reporter: Dar nici cu actualul preşedinte CJ, cu Liviu Rusu, nu aveţi o relaţie tocmai bună.

Ioan Szilagyi: Cu Liviu Rusu nu sunt un prieten, aşa cum nu am fost nici cu fostul preşedinte al Consiliului Judeţean. Eu le-am spus foarte clar că hotărârile luate ilegal, le voi ataca în contencios, şi aşa am şi făcut.

Reporter: Nu credeţi că toate aceste eforturi au fost în zadar? Poate în locul dumneavoastră va ajunge un prefect care va încheia o înţelegere „tacită” cu Consiliul Judeţean, şi veţi rămâne în memoria celor mai mulţi dintre noi, ca şi prefectul care a purtat războaie cu Consiliul Judeţean, dar şi cu primarii.

Ioan Szilagyi: Nu am putut să nu mă războiesc, pentru că nu eram eu, dacă îi lăsam pe cei din Consiliul Judeţean să facă ce vor. E adevărat, probleme am avut şi cu primarii. Unii sunt de înaltă clasă, dar unii sunt foarte slabi pregătiţi profesional. Cei care nu şi-au făcut treaba, nu au scăpat de atenţionările mele. Aşa mi-am atras şi nemulţumiri din partea liderilor formaţiunilor politice. De exemplu, Ioan Oltean s-a supărat pe mine pentru că vezi Doamne „am dat” în primarii comunelor Matei şi Nuşeni. Şi am „dat” tare, pentru că nu îşi fac datoria. În acelaşi timp, şi PSD e supărat pe mine, pentru sdituaţia din CJ şi pentru unii primari. Am primit telefon de la Radu Moldovan, să contest legalitatea şedinţei CJ din 19 noiembrie. Presiuni politice au existat. Cu Ioan Turc, nu am comunicat aproape deloc. A făcut demersuri chiar la Bogdan Olteanu să fiu schimbat, şi numea directori la descentralizate fără să fiu contactat. Eu cu astfel de oameni, nu pot lucra. Şi m-aţi întrebat, de ce vreau să renunţ la postul de prefect? Mi-au ajuns aceste probleme, şi vreau să mă retrag.

Reporter: Vă mai amintiţi cum a decurs prima zi, ca prefect? Cum aţi fost primit?

Ioan Szilagyi: În prima zi, m-am dus la fiecare departament şi am discutat cu fiecare angajat în parte, de la gardian, până la femeia de serviciu. Înainte să le ceri ceva angajaţilor, trebuie mai întâi să demonstrezi tu acel lucru. Se ştie că eu ţin la punctualitate. În cei patru ani, întotdeauna la ora 7.00, am fost în instituţie. Dacă am venit la ora 7.00, am văzut că şi angajaţii vin la timp, şi nu şi-au permis să întârzie. Dacă au văzut că sunt în fiecare dimineaţă prezent în mijlocul lor, dacă îmi fac datoria, la fel au procedat şi ei. Dacă nu ţinem la punctualitate şi la seriozitate, nu suntem oameni. Dacă vrei să faci ceva în viaţă, începi de la punctualitate.

Reporter: Printre altele, aţi mai fost criticat din cauza temperamentului coleric, şi vi s-a reproşat că prea sunteţi „slobod la gură” şi spuneţi lucrurilor pe nume, şi în momentele de criză faceţi afirmaţii fără dumneavoastră. : Sigur că, nu poţi să fii calm în orice situaţie. Da, au fost şi momente când am făcut afirmaţii, pe care după o jumătate de oră, le-am regretat. Sunt cazuri, când practic nu ai cum să eviţi să spui lucrurile „verde în faţă”.

Funcţia de prefect presupune momente tensionate, momente de criză, momente de nervi întinşi la maximum. Mai şi clachezi, dar nu evit a spune lucrurilor direct pe nume. Am mai fost criticat, şi pentru că nu sunt prezent la toate inaugurările, la toate tăierile de panglici. Nu îmi plac lucrurile astea. Dacă noi predăm o bucăţică de drum, o şcoală, noi nu mergem să facem verificări, noi mergem să mâncăm şi să bem. Nu îmi plac chestiile astea.

Reporter: În perioada, în care aţi fost prefect, aţi făcut compromisuri care să vă compromită definitiv. Maniu avea o vorbă: „compromisurile nu trebuie să fie compromiţătoare”. Ce fel de compromisuri aţi făcut, domnule prefect Ioan Szilagyi?

Ioan Szilagyi: Ca şi prefect este împins la graniţa cu aceste compromisuri, mai ales din partea politicienilor. Înţeleg micile adaptări de situaţie, dar să nu te compromiţi definitiv.

Reporter: Poate, mulţi se vor bucura odată cu plecarea dumneavoastră...

Ioan Szilagyi: Se vor bucura, poate unii primari. Altora le va părea rău. La fel se vor bucura unii politicieni. Oricum, nu sunt o persoană ranchiunoasă, îmi trece supărarea repede.

Reporter: Ce veţi face, după ce vă retrageţi din funcţia de prefect?

Ioan Szilagyi: Am zis că din ianuarie voi renunţa la funcţia de prefect, dar dacă voi rămâne ca şi înalt funcţionar public, sunt foarte curios ce vrea noul Guvern de la mine, ce îmi oferă.

Reporter: Veţi accepta orice tip de ofertă?

Ioan Szilagyi: Nu. Dacă nu mi se oferă ceva, hai să zic un post mai bun...un post de subprefect, mi-ar plăcea, poftim! În acelaşi timp, trebuie să vă spun că am o situaţie foarte fericită, că pot să mă pensionez, nu chiar la vârstă, mă încadrez la grupa a doua, dar nu rămân fără activitate. În Tonci, satul natal, care se află la vreo 17 de km de Bistriţa am o livadă şi o vie, pe care le-am neglijat în ultimul timp, cât am fost prefect. În acelaşi timp, acum cât am fost apolitic, nu am putut să dau replici, dar revin în politică, în UDMR, şi atunci voi spune tot ce am pe suflet, tot ce mă doare. Nu trag pentru funcţia de preşedinte, dar cum „am pus puşca jos” ca şi înalt funcţionar public, voi şi zice unele lucruri care m-au deranjat.

Reporter: La intrarea în instituţia Prefectului este o placă pe care sunt înşiruite numele prefecţilor care au trecut prin această instituţie. Vă propun un exerciţiu. Cum aţi să îşi amintească lumea de dumneavoastră.

Când citim Ioan Szilagyi, prefect ...ce credeţi că vor spune:

Ziariştii: „Un bun prieten...”(n.r. râde)

Omul de rând care vine în audienţe: „Prefectul care a încercat să îşi facă

datoria, şi prefectul care a stat de vorbă cu el”

Politicienii: „Prefectul care nu s-a lăsat influenţat de ei...”

Angajaţii din Instituţia Prefectului: „Specialiştii care şi-au făcut meseria şi au lucrat cu adevărat, aceia vor zice: „Da, domnule, a fost un om corect cu noi”. Cei care nu s-au prea ţinut de treabă, nu mă vor regreta...

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]