Ioana Hangan: Stegarii-s ai mirelui

Ei îs feciorii tineri, prieteni buni, cu care mirele a mers la fete şi seara pe uliţe, au făcut jocurile vara la şură sau iarna la berea din cămin.

Stegarii sunt băieţii de nădejde ai mirelui, care-l ajută înaintea nunţii la pregătiri şi îl conduc în alai la ceremonia de la biserică.

Ferciorii, mândri şi făloşi, care trebuie să aibă cai şi căruţă sau cocie (sanie) pentru a-i duce pe miri şi nuntaşi la cununie.

Şi ei diferă ca număr, dar sunt cam 6-7, până la 9, unul fiind şeful (colăcar), cel care va purta steagul şi-l va scutura în ziua nunţii.

La fel ca şi la druşte, stegarii se adună în săptămâna nunţii la casa mirelui, unde are loc custul steagului, nelipsit din ceremonialul de nuntă. Steagul este simbolul bogăţiei şi prosperităţii tinerilor care vor începe o viaţă nouă împreună.

Stegarii aduc fiecare câte ceva pentru a face un steag mare şi frumos împodobit cu de toate, falnic şi să arate bine.

La capătul unei bote de lemn din brad bine cioplit, se bagă o traistă sau o bucată de procut, ţesut în stative cu flori şi motive.

Pe creste se prind cu aţă diferite ornamente, precum clopoţei, care tingăluiesc (sună fain), pene de asparagus, căndecei roşii – albi din lâniţă, dar şi câteva batiste. Se mai pot lega şi năfrămi de păr sau petale (panglici) ce acoperă mai toată bota steagului.

Printre ornamente sunt crenguţe mici de tuie şi brad, care simbolizează hărnicia, o viaţă sănătoasă şi înţelegere în căsnicie.

Bota de la steagul de nuntă este înfăşurată într-un brâu în trei culori, la fel ca steagul României.

Stegarii (feciorii) de la steag îşi repetă şi ei compoziţiile pe care le vor striga pe seară, la întâlnirea cu druştele. Şi ei îs îmbiaţi să guşte din bunătăţi de viitorul mire şi soacra mare (mâncare şi vin) pentru a rezista pe timpul nopţii, la petrecere.

Sărace mire frumos

Cum ţi-a cădea struţu jos

Pentru o floare din grădină

Pentru o tânără copilă

Pentru o floare din fereastră

Pentru o tânără nevastă

Mire rău te-ai înşelat

Când te-ai dus la însurat

Ai pus 4 boi la car

Ţi-ai adus hâda în prag

Ţi-ai pus caii la căruţă

Şi ţi-ai adus o mândruţă

Nice faină, nice bogată

Numa mâne- ta să-i placă

Ţie să nu-ţi fie dragă

Ai crezut că are avere

Fără o ţâră de plăcere

Textele de cimpoituri îs alese după starea mirilor, dar nu numai, ci mai mult satiric, care s-au zis din moşi-strămoşi.

Stegarii şi druştele trebuie să fie pregătiţi la această întâlnire de la steag pentru a face faţă şi a-şi răspunde unii altora prin diverse strigături.

Prin ele se aduc la iveală unele trăsături negative, dar inventate şi la adresa mirilor, soacrei, naşilor, şi drăguţilor din sat, care au fost părăsiţi.

Tot la casa mirelui va fi o petrecere a steagului şi descântecului cămeşii de către druşca-şefă.

Dar până să se adune cu toţii, soacra mare, ajutată de neamuri, va pune mesele pe margine şi va aşeza pe ele blidele cu plăcintă umplută cu brânză iute şi ceapă, copturi, cozonaci cu nucăşi mac, bere de casă, vin şi junars cu secăre, să fie pentru tinerii care vin pe seară la steag, oamenii din sat ce se vor uita la acest obicei, druştele şi stegarii, dar şi ceteraşii care trebuie să zică câte una de joc.