Ion Buzași: Pasiunea cărților, a edițiilor rare
Ancheta Răsunetului cultural:
De-a lungul unei vieţi, în bibliotecă fiecărui scriitor se acumulează numeroase valori literare (cărţi cu autograf, scrisori, fotografii, ediţii şi publicaţii rare, casete audio şi video, tablouri, gravuri etc.). Cum sunt valorificate aceste valori literare? Ce ar trebui să facă scriitorii, dacă urmaşii lor nu sunt interesaţi de aşa ceva? Multe arhive personale sunt vândute la anticariate, alţii le donează unor biblioteci sau instituţii (Biblioteca Judeţeană “George Coşbuc” din Bistriţa este o instituţie model în acest sens, care adăposţeşte deja zeci de arhive sau părţi din acestea ale unor scriitori de prim rang – Nicolae Manolescu, Ana Blandiana, Andrei Marga, Mihai Zamfir ş.a ).
În ancheta literară de faţă, scriitorii sunt invitaţi să răspundă la două întrebări:
1. Cum credeţi că ar trebui valorificată moştenirea literară a unui scriitor?
2. Cum vă valorificaţi propria arhivă literară?
Anchetă realizată de Ilie Rad
- Cel care s-a gândit pentru prima dată și în mod creator la valorificarea moștenirii literare a scriitorilor a fost Perpessicius (1891-1971), acel benedictin al literaturii române, care spre sfârșitul vieții sale a avut două inițiative culturale: înființarea Muzeului Literaturii Române și a revistei „Manuscriptum”. Ele sunt într-o legătură complementară: Muzeul aduna scrieri (de obicei inedite) ale autorilor români, iar revista „Manuscriptum”, cea mai elegantă revistă de istorie literară din întreaga istorie a revuisticii literare românești, pe care o citeam (singura de altfel) da capo al fine, publica aceste pagini manuscrise. Nimeni n-a vorbit atât de convingător despre farmecul manuscriselor ca Perpessicius, care a fost atât de fermecat de manuscrisele eminesciene – este primul mare editor eminescian – încât s-a consacrat acestei munci până la slăbirea vederii, aproape de cecitate.
În mic, orașele culturale importante, sau Bibliotecile Județene ar putea prelua modelul Perpessicius amenajând asemenea „micro-muzee literare”. Sugestia propunerii mele sună tardiv când mă gândesc că Biblioteca Județeană „George Coșbuc” din Bistrița are un asemenea fond valoros de manuscrise prin donațiile făcute de câțiva valoroși scriitori contemporani: Nicolae Manolescu, Ana Blandiana, Mihai Zamfir, Andrei Marga, etc. Cei care se îngrijesc de adunarea unor asemenea comori, pe care le-ar salva de la o regretabilă înstrăinare sau și mai rău, de la pierderea lor, se interesează ce scriitori sunt în județul sau în orașul respectiv, investighează ce cărți rare, reviste și manuscrise dețin și în ce condiții ar fi dispuși să le doneze pentru întemeierea unui asemenea micro-muzeu literar. Cei mai mulți sunt cei ce le oferă, alții, mai puțini, le ofertează. Oricum, ar fi un câștig, prin salvarea lor și prin netăgăduita valoare instructiv-educativă – pentru că asemenea exponate oferă un bogat și sugestiv material didactic pentru lecțiile de literatură română și expresia scriptică a travaliului creator al scriitorilor; ele sunt cu atât mai valoroase pentru că au devenit rarisime, concurat fiind de scrierea la calculator.
- Am avut de elev pasiunea cărților, a edițiilor rare, vechi. Am și acum ediții rare Eminescu; într-o vreme mă ambiționasem după lectura studiului lui N. Georgescu despre Edițiile Eminescu, să-mi procur cvasitotalitatea acestor cărți. Până prin 1990 am ținut binișor ritmul, după această dată cu greu se mai puteau urmări toate aparițiile editoriale.
Am fost în corespondență cu doi mari bibliofili – regretatul Nae Antonescu, care avea cea mai bogată colecție de reviste, unele unicat, nu se găseau în niciuna din marile biblioteci publice, decât în biblioteca acestui modest, dar harnic și erudit dascăl din Terebeștii Sătmarului, și cu părintele Viorel Thira, absolvent al Școlii Pedagogice din Gherla, elevul favorit al unui profesor-scriitor Ion Apostol Popescu, pasionat de cărți și ediții rare. De la ambii am câteva exemplare de reviste sau cărți ce sunt rarități pentru că nu se găsesc nici la fondul documentar al bibliotecilor din județ. Blajul, unde sunt profesor de literatura română de peste o jumătate de secol, a avut cărturari care au adunat în bibliotecile lor, adevărate comori, care au fost reunite la inițiativa canonicului Augustin Bunea și astfel a luat naștere Biblioteca Arhidiecezană a Blajului, despre al cărei istoric și destin tragic din 1948, odată cu desființarea Bisericii, am vorbit adeseori. Am recomandat bibliotecarelor de la Biblioteca „Școala Ardeleană” să sugereze urmașilor unor cunoscuți „oameni ai Blajului” să facă donații de cărți sau biblioteci întregi. Așa s-a adunat un fond documentar cu exemplare din biblioteca profesorilor Nicolae Albu, Iacob Borcea și Teodor Seiceanu.
Eu am publicat la date comemorative sau aniversare o parte din scrisorile primite de la Ioan Alexandru, Ovidiu Papadima, Cornel Regman, Mircea Zaciu, Gavril Scridon – în revista „România literară”. Am multe scrisori de la Ion Apostol Popescu, pentru că acest dascăl someșean a fost printre ultimii epistolieri, în accepțiunea unei statornice comunicări cu toți prietenii săi de condei și de literatură. Acestea, precum și unele ediții rare, le voi dona Bibliotecii Județene „George Coșbuc”din Bistrița.
Adaugă comentariu nou