Nicoleta Milea: Arta poate să biruie urâciunea

Ancheta Răsunetului cultural:

De-a lungul unei vieţi, în bibliotecă fiecărui scriitor se acumulează numeroase valori literare (cărţi cu autograf, scrisori, fotografii, ediţii şi publicaţii rare, casete audio şi video, tablouri, gravuri etc.). Cum sunt valorificate aceste valori literare? Ce ar trebui să facă scriitorii, dacă urmaşii lor nu sunt interesaţi de aşa ceva? Multe arhive personale sunt vândute la anticariate, alţii le donează unor biblioteci sau instituţii (Biblioteca Judeţeană “George Coşbuc” din Bistriţa este o instituţie model în acest sens, care adăposţeşte deja zeci de arhive sau părţi din acestea ale unor scriitori de prim rang – Nicolae Manolescu, Ana Blandiana, Andrei Marga, Mihai Zamfir ş.a ).

În ancheta literară de faţă, scriitorii sunt invitaţi să răspundă la două întrebări:

1. Cum credeţi că ar trebui valorificată moştenirea literară a unui scriitor?

2. Cum vă valorificaţi propria arhivă literară?

Anchetă realizată de Ilie Rad 

1.Cum credeți că ar trebui valorificată moștenirea literară a unui scriitor?

Chiar dacă știm bine că trăim într-o societate bulversată, într-o lume care nu întotdeauna mai are opinie, aleargă flămândă, veșnic nesătulă de bogății materiale, vieții îi trebuie redată arta, pentru că numai ea, arta, poate să biruie urâciunea și goliciunea surogatelor ce bântuie  nestingherit prezentul.

Ambiții mărunte sau războaie cruciale sunt râvnite de inși secătuiți până la completa neînțelegere a sensului de echilibru sau cu privire la condiția omului și a curgerii timpului. Sunt constatări pe care noi, scriitorii, le facem adesea, ca și multe altele ce vizează receptivitatea artistică, involuția sau evoluția mutațiilor importante ale specificului artei, toate fiind parte din firea și esența lucrurilor și a trăirilor.

Cunoașterea dinlăuntru a complexului fenomen literar se bazează pe elocvența spiritului de cercetare serioasă, întemeiată pe principii științifice. Constatăm, cu indignare, că se scrie din ce în ce mai mult și se citește foarte puțin. Motive nu doar de îngrijorare, conștientizând tot mai îndepărtarea de dominantele creației publicate!

Ecouri trezite de personalități literare în conștiința cititorului avizat, receptiv la valori autentice, sunt comparabile, ca amploare și substanțialitate, cu doritele edificii culturale care să tezaurizeze esențe. Din păcate, refuzuri temporare se prelungesc din lipsă de spațiu, din lipsă de personal specializat, din spațiu neconform cu cerințe de depozitare, etc.

2. Cum vă valorificați propria arhivă literară?

Cât voi fi în viață, cu pasiunea și devotamentul dintotdeauna, îmi voi valorifica prin propriile-mi modalități și posibilități de a fi cunoscute: cărți cu autograf, manuscrise, fotografii, cărți rare, scrisori, publicații, casete audio, albume: scriitori și case memoriale, culegeri(manuscrise) de folclor, colecții de reviste, ecusoane, portrete, istorie literară în imagini, afișe de la evenimente literare, festivaluri literare, târguri de cărți, editori și edituri, interviuri.

Mai departe, le voi transmite copiilor, apoi, nepoților, fără pretenția de a se exercita pe terenul cel mai solid, dar și a verdictului definitiv!

Cine știe dacă într-o bună zi un adevăr limpede nu va fi pe deplin recunoscut: scriitorul face servicii depline patriei sale, prin faptul că este un apărător, un creator și un promotor de valori, formă de definire fundamentală a spațiului cultural identitar în universalitate.

Eu cred că va veni  acel moment, oricât de târziu, când vom avea și agenți, și arhive, pentru scriitori și opere reprezentative. Mai mult decât un proiect pe care ar trebui să-l pună în aplicare diriguitorii culturii, ar trebui să înțeleagă și să manifeste o atitudine constructivă în spirit valoric de unitate, de conștiință și de răspundere artistică.

Nicoleta Milea