ISTORIA BISERICII ORTODOXE ROMÂNE DIN TRANSILVANIA CAPITOLUL 10

Din Maramures in veacul 14 au pornit spre Moldova voievozii Dragos, pe urma Bogdan, ultimul ajungand primul domn independent al Moldovei. Ca imagine de ansamblu, Maramuresul s-a deosebit intrucatva, ca viata bisericeasca de clelalte tinuturi romanesti. Aici intalnim vechea manastire Sf. Mihail din Peri, ridicata de fiul lui Dragos, Sas Voda si inchinata Patriarhiei din Constantinopol in 1391 de catre voievozii Balc si Drag. Aici egumenul Pahomie a fost numit exarh patriarhal si avea toate drepturile unui episcop, cu exceptia hirotoniilor preotilor. Manastirea din Peri a jucat un rol deosebit pentru romanii ortodocsi din nordul Transilvaniei, fiind si un puternic focar de cultura. In veacul al 16-lea peste maramuresenii ortodocsi isi extindeau autoritatea episcopii ruteni din Muncaci, uneori si episcopii Vadului si mitropolitul de la Balgrad (Alba Iulia). Pe timpul veacurilor 16-18, vedem si episcopi ortodocsi romani, printre care erau Serghie, cu scaunul de resedinta la Manastirea Peri (fusese egumen la Tismana in Oltenia si a fost recomandat de Mihai Viteazul), Silovan (recomandat in 1608 de Constantin Movila, domnul Moldovei), Dosoftei, prin 1634-1639, Silvestru (1645-1646), iar in jumatatea a doua a veacului 17, mitropolitul Sava Brancovici din Alba Iulia, care sfinteste manastirile Moisei si Putna. In 1690 Iosif Stoica este episcop de Maramures, acesta are meritul deosebit ca a luptat contra atragerii romanilor ortodocsi la uniatie si nici unul dintre preotii sai nu a semnat manifestul de unire din 1698. A fost intemnitat de habsburgi in 1705. Mai amintim pe protopopul Stefan din Petrova, calugarit si hirotonit in Moldova ca episcopul Serafim si pentru ca a luptat contra calvinilor si romano-catolicilor, a fost bagat in temnita in anul 1714. Dupa 1739 nu mai gasim nici un episcop ortodox, unitii au facut unele progrese, mai ales ca in 1732 comitatele Maramures, Salaj, Satmar, Lugocea si Bihor au fost luate Transilvaniei si alipite administrativ, Ungariei.

In Maramures a inflorit arta bisericeasca cu specific romanesc, in lemn, cu mare valoare artistico-istorica, cum intalnim la bisericile din Ieud, Cuhea, Sieu, Rozavelea, Oncesti, Poienile Izei, Calinesti, Barsana, Sarbi, Budesti, Rogoz, Valeni, Surdesti, Plopis

Desi vremurile erau vitrege, ortodocsii romani din Maramures au pastrat legaturile permanente cu romanii din Moldova si chiar Tara Romaneasca, vladicii lor erau, in cele mai multe cazuri, hirotonisiti in Moldova, acolo fiind hirotonisiti si multi preoti. In bisericile maramuresene au venit multe carti tiparite la Bucuresti, Ramnic, Iasi.

In Bihor avem stiri de viata la romani inca din veacul 10, in vremea lui Menumorut. S-au descoperit ruine de biserici la Seghiste si Voievozi, in veacul 14. Si aici intalnim arhitectura bisericeasca in lemn a mesterilor populari anonimi. Din veacurile 17-18 avem biserici din lemn la Stancesti, Bradet, Rieni, Tilecus. Inainte de anul 1701, de momentul dureroasei dezbinari a romanilor ortodocsi transilvaneni, Biserica ortodoxa din Bihor avea bune relatii cu mitropolitii de la Alba Iulia, car aveau si Bihorul sub jurisdictia lor. Aici calvinismul a vrut sa-si faca cuib, insa n-a prins, cu toate ca principele Gh. Rakoczi 1 a pus un « episcop » calvin de origine romaneasca. Inceputul veacului 18 ne aduce in Bihor si un episcop ortodox, Petru Hristofor. Si aici unitii au dus o puternica campanie de atragere a romanilor ortodocsi. Rezultatele au fost firave,cu toate ca in 1777 s-a infiintat la Oradea o episcopie romana unita. Ortodocsii romani in aceste conditii tulburi, s-au orientat si au ajuns sub jurisdictia duhovniceasca a episcopilor de Arad, iar in 1792 se infiinteaza la Oradea un Consistoriu ortodox sub obladuirea Episcopiei Aradului, condus de un vicar. Doar in 1920 se naste aici o episcopie care inlocuieste Consistoriul. Legaturile cu Moldova si Tara Romaneasca au fost bune si neantrerupte, veneau de aici antimise, carti bisericesti iar preotii tot in aceste parti erau hirotonisiti.

In aceasta perioada Biserica Ortodoxa din Maramures si Bihor a progresat in grele conditii intr-o lupta dusa cu autoritatile habsburgice, cu calvinii si unitii care au creat si dureroasa dezbinare intre romanii ortodocsi.